tristețe

Geneză tristă


(Foto de aici) Cu milioane de ani în urmă eram masă amorfă, puncte gemene sau diferențiate prin mărime și culoare, rătăcind prin universul fără de capăt și atât de necunoscut. Fără să știm de ce, fără să știm de unde,… Citește mai mult ›

Vise tăcute


(Foto de aici) Aș vrea să fug, să rătăcesc în mine În noi speranțe albe să m-ascund, Să mă trezesc la orizont de lume, Și lacrimile-n zâmbet să le sting. Aș vrea să pot să regăsesc cărarea Pierdută fără vrere… Citește mai mult ›

Când nu ești


Mă-nvălui în povești demult uitate, și prăbușită-adânc peste-ntuneric îmi ostoiesc durerea, luciferic, cu vis de voioșii, azi blestemate. Mă-mbrac cu rimă tristă; în genune trăiesc cu dorul prins în acuarele, iar inima-mi tresare-n van și geme în muzică șoptită stins… Citește mai mult ›

Convorbiri cu marea (I)


E dimineață și globul de aur răsare timid dintr-un orizont îndepărtat, acoperindu-te cu praf de lumină. Sunt încă amorțită de noapte, de vis. Mă simt pierdută privind în această zare a nicăieriului. Stau nemișcată, cu genele tremurânde a somn, privind… Citește mai mult ›