Înlănțui în durere gânduri sfinte, sacre cuvinte; strâng cu sfială doruri ce mă plâng și-n zori mă frâng. Înlănțui amintiri vechi ce-s deșarte în vers de noapte; mă-mbăt în lacrimi și iubiri apuse, tristeți nespuse. Înlănțui infinitul și îl transform… Citește mai mult ›
(Foto de aici) Năluciri din vise surde, adormite, tremurânde, mă-nfioară, fără veste, în mister ca de poveste. Îmi șoptesc că infinitul, e-începutul și sfârșitul, certitudine, întâmplare, absolut în val de mare. Mă alintă-n ceas târziu, Țesând visul străveziu Și închid… Citește mai mult ›
Se-adună anii. Tu, absent, lipsești în seara de Ajun; eu te implor, în dor nebun, să te întorci! Ambivalent exist. Deși n-aș vrea să fiu într-un destin rece și crud, sunt blestemată. Nu mai știu să te găsesc; și-n zori… Citește mai mult ›
Aproape că aș fi putut să te ating. Și dacă părul tău – artistic aranjat țep cu țep – trezind oftatul bunicilor ce nu mai înțelegeau moda generației tale, mâinile tale cântând ore în șir acorduri la chitară, scriind versuri… Citește mai mult ›
(foto de aici) «Voiam să rămân în septembrie pe plaja pustie și palidă, voiam să mă-ncarc de cenușa cocorilor mei nestatornici și vântul greoi să-mi adoarmă în plete cu apa năvoade; voiam să-mi aprind într-o noapte țigara mai albă ca… Citește mai mult ›
