1994, august. O vară atât de înnăbușitoare încât tocurile se înfigeau în străzile care clocoteau sub tălpi, rămânând prizonierele unui asfalt cleios ca o plastilină. Plecam cu un tren de noapte la București. Nu trecuse multă vreme de când luasem… Citește mai mult ›
noapte
Coșmar cromatic
(foto de aici) un val cenușiu mă izbește în piept împrăștiindu-se pe un sîn asemănător cu un țărm pictat în verde smarald. în noapte – care a ucis stelele și luna – corbi întunecați se rotesc, se-nvârtesc țipând incolor și… Citește mai mult ›
Etern de septembrie
Mă asfințește luna în noaptea albăstrie. Ce ruginiu de doruri mă condamnă Înfășurându-mi sufletul în toamnă? Cum ar fi fost de n-ar fi fost să fie. De nasc furtuni sunt val izbit de țărm. Pierdută-n pașii nisipiți cu rouă, Mă… Citește mai mult ›
Colț de retină
(Foto de aici) Zidesc în noapte amintiri străine, Iubirile ce n-au ajuns destine, Visările ucise, amarurile surde, Dureri vechi, prăfuite și absurde. M-acopăr cu tăceri și cu secrete Și plâng speranțele azi desuete, Îmi ferec sufletul, să nu asculte Tristețea… Citește mai mult ›
