Mă asfințește luna în noaptea albăstrie. Ce ruginiu de doruri mă condamnă Înfășurându-mi sufletul în toamnă? Cum ar fi fost de n-ar fi fost să fie. De nasc furtuni sunt val izbit de țărm. Pierdută-n pașii nisipiți cu rouă, Mă… Citește mai mult ›
mare
Insomniacă
(Foto de aici) Năluciri din vise surde, adormite, tremurânde, mă-nfioară, fără veste, în mister ca de poveste. Îmi șoptesc că infinitul, e-începutul și sfârșitul, certitudine, întâmplare, absolut în val de mare. Mă alintă-n ceas târziu, Țesând visul străveziu Și închid… Citește mai mult ›
Convorbiri cu marea (III)
Știu, te-ai aștepta să vorbesc despre ziua de mâine pe care o urăsc, dorind să dispară din calendar. Sau despre o reîntoarcere în timp, înainte de clipa blestemată, un alt timp în care totul să se petreacă altfel. Cu fiecare… Citește mai mult ›
Convorbiri cu marea (I)
E dimineață și globul de aur răsare timid dintr-un orizont îndepărtat, acoperindu-te cu praf de lumină. Sunt încă amorțită de noapte, de vis. Mă simt pierdută privind în această zare a nicăieriului. Stau nemișcată, cu genele tremurânde a somn, privind… Citește mai mult ›
O vedere buclucașă cu ”adrisant” greșit
(Din ciclul ”Viața mea într-o peniță”) N-am știut niciodată să dublez, nici măcar atunci când eram tânără. Mi-a fost imposibil să umblu cu doi deodată ca să văd mai pe urmă de care îmi place mai mult. La mine a fost… Citește mai mult ›
