– Mamă, e vineri seara, ne uităm la film ?, a dat buzna în dormitor un băiat de patru ani. Bondoc, cu părul șaten și bretonat, ca o fată, se bâțâia rugător. – Nu uităm, dragul meu, ne uităm, dacă… Citește mai mult ›
copil
A treia cale
(Foto de aici) Coșmaruri abisale îl bântuiau înconjurându-l șerpește. Îl amețea rezultatul, niciodată finalizat. Când închidea ochii, strângând din pleoape până la durere, imaginea bărbatului în mantie neagră, care-i dădea frisoane, se derula cu iuțeală de fulger într-un somn agitat… Citește mai mult ›
Oriunde, mama, oriunde
– Oriunde mama, oriunde, numai pe pereți, nu! Te rooog! Din tot sufletul meu te rog, pictează unde vrei, numai nu pe pereți! Cum să nu mă rog? Avea cinci ani și-l apucase furia picturii. Toți pereții din casă erau… Citește mai mult ›
Putem aduce zâmbetul pe chipul unui copil
Când era Vlăduț mic, în clasa întâi, mă vedea mereu jucând la loto. Nu ratam nici o extragere, în speranța absurdă și prostească că ”poate de data asta…”. – Mami, ce ai de gând să faci cu banii, dacă ai… Citește mai mult ›
Logica imbatabilă a unui copil
(Foto de aici) De când era un boț de copil, Olimpia a dat semne evidente că matematica va fi iubirea ei. Matematica și tot ce ținea de științele exacte. Minte ascuțită și logică clară. Rezolva, mental, probleme cu mult peste… Citește mai mult ›
Altfel de furat de cireșe
(Foto de aici) Tata n-a vrut niciodată să pună pomi fructiferi în curte. Indiferent cât l-am rugat, indiferent cât am plâns când eram mici. Născut într-o zonă viticolă, a umplut toată curtea cu viță de vie, acolo unde nu era… Citește mai mult ›
BUCĂTARUL PRICEPUT
(Foto de aici) În fapt, nici n-ar fi trebuit să fie la grădiniță, abia trecuse puțin peste doi ani. Numai că bondocul crescuse cu soră-sa ca și cum ar fi fost gemeni și nu mai puteau fi despărțiți. De altfel… Citește mai mult ›
Despre poezia unui melancolic mântuit: Vlad Ardelean
”CRONICA LITERARĂ IONEL BOTA În Hiperboreea, paradigmele…Despre poezia unui melancolic mântuit: Vlad Ardelean Lacrimile mamei, în copilărie, însoţeau cu nemărturisite griji zborul de fiecare zi al copilului care eram, dincolo de crângul de mesteceni şi dealul amintirilor, pânâ hăt-departe în… Citește mai mult ›
Dragilor mei absenți
Vlad n-a mai apucat să voteze. În toamna aceea urmau alegeri, atât la Parlament cât și la la Președinție, și el abia făcuse 18 ani. Voia să voteze, era mândru că este major. Un tânăr abia ieșit din liceu, proaspăt… Citește mai mult ›
Nu vreau să devin mare
(Foto de aici) Ne făcusem o regulă. Duminică dimineață copiii veneau în dormitorul meu și ne hârjoneam până pe la prânz, lenevind în patul mare care ne ajungea la toți trei. Duminica era un moment feeric în care toată oboseala… Citește mai mult ›
