(Foto de aici) nu mă dor anii năvăliți precum corbii asupra unui stîrv nu am teamă de ridurile ce-mi brăzdează ca o hartă hidrografică obrajii mi-e dor de-amintiri cu parfum de trecut adunate – cu răbdarea hîrciogului – în povești… Citește mai mult ›
purtam o pereche de ghete vechi atît de rupte încît îmi intraseră prin găuri anotimpurile mă băteau ninsorile direct în talpă iar ploile inundaseră lutul pînă spre coapsă mai sus vîntul tresălta pe sub sîni șuierînd cînd ai apărut ai… Citește mai mult ›
(Foto de aici) Mi-am ipotecat amintirile vechi; triste și lustruite le-am scos pe tarabă. Cin’le vrea să le ia, nu cer preț. Mi-am amanetat visurile; fără speranțe și regrete am vândut toate iubirile. Una câte una, le-am înstrăinat pe un… Citește mai mult ›
Scriu dintotdeauna. De când eram foarte tânără. Numai că m-am ridicat din copilărie cu jena de a nu împărți cuvinte goale, care nu spun nimic. Mi-a fost teamă să nu împrăștii scrieri fără miez și substanță. M-am speriat că sunt… Citește mai mult ›
Ferec dorul de tine-n tăceri neînțelese, ascunzându-mă-n rime și vorbe alese; cu speranța nebună că fi-va un mâine, cand voi ști adevărul și calea spre tine. Mă îmbrac în poeme cu versuri de taine, În fior de-amintire, cu durere și… Citește mai mult ›
Sunt zile când mă trezesc la capătul durerii, când simt că nu pot suporta mai mult. Și-apoi, de undeva, ascuns, ezoteric, o oază de putere mă ajută să nu mă prăbușesc în întuneric. Mă-nvălui în întâmplări uitate, în amintiri cu… Citește mai mult ›
Mă-mbăt cu diminețile trecute, Iubirile din vremuri prăfuite; Mă-mbăt cu viitorul, dar și taină, Când e trecut și pot să-l țin în palmă. Mă-mbăt cu amintirile brumate, Născute-n praf de stele răsfirate; Ziua de mîine-mi va fi cunoscută De-i devenită… Citește mai mult ›
– Iu, hu, hu! Pleeecăăm în vacaaanță! Doamne, ce fericiți fuseseră copiii. Trecuseră mulți ani de când nu mai fusesem undeva de sărbători, în afară de casa bunicilor. Extaziați nevoie mare, alergau în jurul meu, amețindu-mă. Urma să mergem la… Citește mai mult ›
Drumul înapoi, de la Sinaia la Moeciu, a fost floare la ureche. Bătrânica noastră, ținută de căpăstru de Virgil, un maestru la volan, a coborât și urcat pantele cu grație chiar dacă, din când în când, i-ar fi trebuit niște… Citește mai mult ›
(Foto de aici) – Dacă…, dacă credeți că v-am jignit cu ceva, vin să vă cer scuze în fața colegilor. N-am scos eu acele vorbe dar vă rog să… – Să ce? No, fată, ce bai ai?, tu nu te… Citește mai mult ›
