absurd

Prizonieră în suflet


Înlănțui în durere gânduri sfinte, sacre cuvinte; strâng cu sfială doruri ce mă plâng și-n zori mă frâng. Înlănțui amintiri vechi ce-s deșarte în vers de noapte; mă-mbăt în lacrimi și iubiri apuse, tristeți nespuse. Înlănțui infinitul și îl transform… Citește mai mult ›

Minte-mă!


Minte-mă astăzi, încă nu-i târziu! Șoptește-mi adevăruri ce nu știu, Tăcut, spune povestea din trecut Pe când speram în veșnic absolut. Ucide-mi mâinele cu-n ieri absent, Ucide-mi dorul din suflet prezent, Ucide-mi visurile-n zori, cu soare Și cu-amintirea dragostei ce… Citește mai mult ›

Percepții târzii


(Foto de aici) Cândva, Am crezut în eternitate, Mi-am prins fericirea în păr Și-am cântat, în vers nebun, absolutul. După o vreme, Am zăcut printre lacrimi, Întâlnindu-mă ades cu nefericirea, Locuind alături de trădare și minciună. Dacă am ști, Când… Citește mai mult ›

Relativ


Ca într-un joc de poker mut, am suferit și am pierdut când am crezut în absolut. Destinul hâd, ca un agnost, m-a-nvățat că n-are rost să cred în veșnic adăpost. Nici n-am știut, filosofând, că viața te împinge-absurd să muști… Citește mai mult ›

Dincolo de cunoscut


(Foto de aici) Constant de ani de zile plouă în sufletu-mi. Picuri de rouă, nebuni, ce mă-nsoțesc himeric, într-un coșmar mort, ezoteric, mă prăbușesc în lumea udă trăind o existență-absurdă. Și știu fără să știu, eteric, că norul greu de… Citește mai mult ›