Scrisori către îngerul meu

Acum 30 de ani


Era o zi de sâmbătă. Iar eu, o nevastă de 28 de ani, mare cât casa, simțeam că nu mai e mult până mi se apropie sorocul. Tata venise la mine de câteva zile, hotărât să-mi facă un pat în… Read More ›

”SATANIȘTII”


(Foto de aici) Vlad era rocker. Și Olimpia la fel, a rămas și azi iubitoare de rock. Eu sunt rocker, Virgil este rocker, Tavi – băiatul lui Virgi e rocker. Și da, îi lăsam la cluburi vineri sau sâmbătă seara,… Read More ›

Etern de septembrie


Mă asfințește luna în noaptea albăstrie. Ce ruginiu de doruri mă condamnă Înfășurându-mi sufletul în toamnă? Cum ar fi fost de n-ar fi fost să fie. De nasc furtuni sunt val izbit de țărm. Pierdută-n pașii nisipiți cu rouă, Mă… Read More ›

Mi-e atât de dor


Vlad a fost, mai înainte de a fi poet, un copil. Un adolescent năbădăios și vesel care se lua la trântă cu viața. Care iubea cu bucurie întreagă, izvorâtă din cei optsprezece ani. Care se distra cu prietenii de vârsta… Read More ›

Convorbiri cu marea (IV)


(Vama Veche în ianuarie) Pustiu, crâșmele și barurile bătute în scânduri, de frica hoților. Are un aer dezolant Vama Veche, când nu este însuflețită de râsetele oamenilor, de șoaptele de iubire ale îndrăgostiților, de muzică sau de foșnetul cărțile foiletate… Read More ›