Poezii

Minte-mă!


Minte-mă astăzi, încă nu-i târziu! Șoptește-mi adevăruri ce nu știu, Tăcut, spune povestea din trecut Pe când speram în veșnic absolut. Ucide-mi mâinele cu-n ieri absent, Ucide-mi dorul din suflet prezent, Ucide-mi visurile-n zori, cu soare Și cu-amintirea dragostei ce… Citește mai mult ›

Percepții târzii


(Foto de aici) Cândva, Am crezut în eternitate, Mi-am prins fericirea în păr Și-am cântat, în vers nebun, absolutul. După o vreme, Am zăcut printre lacrimi, Întâlnindu-mă ades cu nefericirea, Locuind alături de trădare și minciună. Dacă am ști, Când… Citește mai mult ›

Interior


(Foto de aici) Dacă ai ști să îmi citești în suflet, te-ai pierde în infinitul dragostei de tine. Înspăimântat, ai fugi de tristețile mele ascunse sub zâmbete false, încrustate în măști. Lacrimile, strânse-n snop de neliniști, ar năvăli nebune, în… Citește mai mult ›

Vis nebun


Dac-aș putea să mă întorc în timp, Te-aș fereca în lanțuri să nu pleci; Te-aș îmbrăca în veșnic anotimp, În flori de măr pierdute pe poteci. Te-aș aromi în cântece și ambră, Ca pe-un poem născut din absolut, Din infinit… Citește mai mult ›

Când nu ești


Mă-nvălui în povești demult uitate, și prăbușită-adânc peste-ntuneric îmi ostoiesc durerea, luciferic, cu vis de voioșii, azi blestemate. Mă-mbrac cu rimă tristă; în genune trăiesc cu dorul prins în acuarele, iar inima-mi tresare-n van și geme în muzică șoptită stins… Citește mai mult ›