Poezii

Individualitate


Mă retrag în lumea mea Ca într-un turn de fildeș. Puțin scorojit de vreme Vechi și obosit de războaie. Păienjenit în colțuri ascunse, Turnul mă apără de intruși. Hoarde cu bocancii murdari Vor să cucerească eul meu Cu pretenții aiurite,… Citește mai mult ›

Existențial


Mă topesc în vis ca într-o cascadă de flăcări albe și puțin câte puțin mă transform în scânteie. Apoi urc pe cer în chip de luceafăr să luminez bolta răsărită din ploaia de stele.

Spuse nerostite


Mi-aș dori să împărtășesc cu tine Durerea care-mi macină nopțile. Îmi înghit însă cuvintele nerostite… Câtă vreme tu nu observi   Lacrima ce stă să cadă din sufletul meu, Întreb retoric, fără de cuvinte: La ce bun povestea mea lunatică?  … Citește mai mult ›

Frica de mine


Scriu ca și cum aș urla, urlu ca și cum aș scrie, urlu și scriu și nici una nu stinge frica de mine. Cuibărită adânc, frica doare ca șarpele păcatului stând la pândă la sânul Evei, să domolească veșnicia dintr-însa.

De ce scriu


Scriu ca şi cum cuvintele m-ar elibera de povara zilei care curge, una câte una. Scriu şi strig lumii nemulţumirile şi durerile mele. Scriu pentru că scrisul îmi crează libertatea pe care societatea mi-a îngrădit-o. Scriu căci numai prin scris… Citește mai mult ›

Ploaie de toamnă


Plouă, Plouă pe frunzele ruginii, Plouă pe copacii golaşi şi trişti, Plouă în sufletul meu întomnat.   Ascult Fiecare picătură de ploaie Care mă doare. Urlu a neputinţă, A silă de ploaie, a silă de lume.   Visez Să pot… Citește mai mult ›

Tăcerea din mine


Mi-aș spune mie însămi să tac. Sufletul meu nu îl cunoaște nimeni, E-o închisoare De amintiri, de răni și de dureri. Taci, Inimă! Te zbuciumă și plânge în tăcere, Nu spune lumii tot ce-ascunzi în tine, Ar hohoti văzduhul De… Citește mai mult ›

Neputință


Am zile când îmi spun că niciodată Nu voi mai crede într-o fericire Și când îmi văd cu-o liniște ciudată De viață și- existență –n nemurire.   Sunt alte zile negre și adânci Când îmi doresc ca iarna să dispară… Citește mai mult ›