sunt ca un strop de rouă rătăcind pe un burlan argintiu alerg necontenit într-o călătorie ce pare fără sfîrșit rotundul pîntecos mă poartă spre lutul galben iar cînd ajung cuprind pămîntul într-o îmbrățișare apoi mă sting la rădăcina unui trandafir

aș scrie poezie pe pietre de rîu măcar peștii ce mișună pe dedesubt să se înfrupte știu că într-o bună zi un pescar abil îi va prinde în undiță apoi dorul meu ascuns în carnea albă va poposi la el… Citește mai mult ›

nu te-ai săturat să trăiești numai albastru? visezi albastru, citești poezie albastră – scrisă, evident, de un poet cu ochi albaștri – vezi viitorul doar în albastru și ceva cenușiu (e drept). plîngi atît de albastru încît lacrimile tale seamănă… Citește mai mult ›

dacă aș putea să despart viața la fel cum despart cuvintele în silabe de o parte aș aduna iubirile de cealaltă aș ascunde durerile rezemat între paranteze – ca niște cerberi – aș așeza viitorul să nu se piardă printre… Citește mai mult ›