Tristeți de decembrie


noi sintem

S-au dus 29 de ani. Eram lipsiți de speranță cînd, într-o zi, mîinele nostru s-a luminat. N-am mai putut răbda frigul, întunericul, lipsa de apă și mîncarea puțină din magazine, dată pe sponci și cartele ca unor cerșetori. Și, mai cu seamă, ne dureau cătușele. Visam libertate. Cizma comunistă devenise greu de suportat. Întîi au fost cei din Timișoara. Apoi, strigătele lor au ajuns la București și, de aici, ca niște raze de lumină, s-au răspîndit în toată țara.

Era un decembrie blînd. O primăvară întîrziată. Noi ne trăiam visul, bucurîndu-ne ca niște copii atunci cînd Dictatorul a fost prins. Apoi am plîns alături de cei care își îngropau morții, secerați de gloanțe ucigașe.

Nu mult după însîngeratul decembrie 1989 am descoperit că Partidul Comunist Român s-a prefăcut că moare. Ca în telenovelele proaste. Sau, poate, chiar a murit. Numai că, odată cu el, n-au murit și mentalitățile. Sistemul de pile, cunoștințe și relații a înflorit mai abitir. S-a propagat pe orizontală, pe verticală și pe diagonală, țesînd o plasă de relații încîlcite între cei ”aleși”. Aleși? Comuniști din rîndul II și III. S-au cocoțat în frunte, dornici să parvină, să distrugă țara în folosul lor personal, deposedînd-o de bunurile care-o împodobeau. Fiii și nepoții lor, obișnuiți să stea în baruri și să nu dea socoteală nimănui, au prins gustul bogăției nemuncite.

Alături de ei, securiștii. Ascunși ca șobolanii în primele zile de după 1989, de frica furiei populare, și-au scos capul la suprafață. Cu mai multă aroganță. Fiecare a țesut plase mai mici de ticăloși, s-au înfipt în toate pozițiile. Iar cancerul a cuprins întreaga țară. Ca într-o horă a hoției. Fabricile s-au transformat în mormane de fier vechi, agricultura a dispărut – pămîntul rămînînd o simplă marfă, turismul a decăzut, șoselele au devenit o simplă afacere din care se scot căruțe de bani.

Azi, după 29 de ani, sentimentele îmi sunt amestecate. Știu că trebuie să privesc în ansamblu. Fără evenimentele din decembrie 1989 (revolta, lovitura de stat, revoluția sau cum va fi calificată mișcarea de istorici sau procurori), n-am fi fost în NATO și în Uniunea Europeană. Am trecut la un sistem democratic, cu toate poticnelile lui, avem un sistem de justiție care a început să funcționeze. Și, mai presus de toate, am cîștigat libertatea, reclamată în acele zile pe străzi.

Cu toate astea, senzația că s-au schimbat doar stăpînii, că alții, mai ticăloși decît cei de atunci, le-au luat locul, nu-mi dă pace. Frumoasa țară bogată a ajuns o ruină, cu oameni din ce în ce mai săraci și mai triști. Nu mai e nevoie de interdicții impuse. Românul își raționalizează singur apa, căldura, lumina, ba chiar și libertatea. Mărfurile se învechesc în rafturi întrucît vîntul suflă prin buzunare. Iar dacă mă uit și la cei peste patru milioane de români, care rătăcesc prin colțuri uitate de lume fără să își găsească locul, îmi vine să spun că suntem supuși unui nou asediu. Unul prin care ne pierdem identitatea și rădăcinile. Un altfel de genocid. Ne sunt ucise sufletele. Ne-a mai rămas, nealterată și nespoliată încă, libertatea de a vorbi și scrie. Oare pînă cînd?

Reclame


Categorii:Miscelanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: