AREST SAU ELIBERARE?


poza facebookTe ademenește. Poți posta orice, poți zbura pe mii de pagini. E libertate. Așa începe. Răspunsul prietenilor e instant, vezi și poza lor de profil atunci cînd îți răspund, rîzi, glumești, îți faci mii de prieteni. Facebook.

Nu-i pot diminua efectele benefice. Măcar pentru prima lansare din viață în care nu mai eram cititor ci scriitor. Debutam. După ani, în care n-am avut curaj să caut drumul spre edituri, debutam. Ani în șir m-au fript degetele dornice să scrie dar de frica unui eșec au înghețat în secunda următoare. Tic – tac, tic – tac. Debutam. Aveam inima cît un purice. De pe lista invitaților știam din viața reală doar vreo 10 persoane. Restul erau necunoscuți. Și, totuși, într-un fel ciudat, știam multe despre ei fără să-i fi văzut vreodată. Aveau să vină? Să coboare din fața ecranului și a canapelei comode pentru ca să se întîlnească cu o necunoscută? Una care  înnebunise la 57 de ani. Cînd am văzut sala plină, neîncăpătoare, inima a luat-o razna. A fost o bucurie pe care a meritat să o împart cu facebook.  Aproape 100 de oameni m-au îmbrățișat. Conversația a decurs firesc, de parcă ne cunoșteam de o viață. Apoi, lansare după lansare, au urmat alte bucurii. În mare parte tot cu oameni de pe facebook.

Te subjugă.  Ai senzația că se închid porțile cerului dacă lipsești o zi. Devine un mod de viață. Să-ți spui ideile, să critici politicienii, să pui o poezie sau o poveste. Sau, pur și simplu, să spui bună dimineața și din toate colțurile lumii să ți se răspundă.

Apoi… după zece ani în care nu te-a deranjat nimeni, te trezești că ți s-a suspendat contul. Din punctul tău de vedere, pentru o prostie. Voiai să pui o poză cu un copil haios. Te amuzase. Luată tot de pe facebook.  ”Ați încălcat standardele …” Bla bla bla. Mă rog, citești și care sunt blestematele alea de standarde și-ți dai seama că sunt atît de generic formulate încît mîine s-ar putea să-i enerveze și poza motanului. Sau o poveste, un fragment din carte. Orice poate intra în standarde. Dacă nu azi, mîine

Hm! Puteai să le trimiți motivele pentru care ți s-a părut că e o aberație pedeapsa. Să te cerți. Să te aperi. Dar la ce bun?

Suspendarea te trezește din rutina zilnică în care nu puteai trăi dacă nu scriai ceva pe pagină, nu puneai o poză, o idee, un banc, o analiză, o poveste tristă sau haioasă. Mai întîi ai o senzație de arest la domiciliu. Te sufocă celula singurătății online. Apoi începi să-ți pui întrebări. E o formă de arest pedeapsa? Nu cumva e o eliberare?

PS:

1. Cel mai ilar (sau trist, depinde ca parte a unui pahar umplut pe jumătate vezi), este că, după ce te suspendă o dată, încep rafalele. Suspendare după suspendare. De la alți suspendați cu ”experiență” aflu că mîine te poate suspenda din nou pentru o poză sau o postare de acum 7 – 8 ani. Probabil atunci postarea nu încălca standardele. QED, ce spuneam de poza cu motanul?

2. Sper că nu știu cine e Bulă. Bancurile cu Bulă copil/elev încalcă și pe mama mamelor standardelor.

Reclame


Categorii:Miscelanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: