PRIZONIERI AI UMBRELOR ȘI LILI CRĂCIUN


poza faină de copertaDaniela Tarău scrie:

”M-a intrebat ieri un cunoscut despre ultima carte citita. Pana mai zilele trecute ezitam sa raspund,nevoita fiind sa gandesc un pic, pentru fac parte din categoria monstrilor de mai citesc carte scrisa pe hartie, or, citind mai multe odata, paralel, ca tot ii la moda deep state-ul, de data asta n-a trebuit sa stau sa gandesc. Am raspuns ca si cand ultima carte citita ar fi fost ultima. Ca mai mult de atat nu s-ar putea scrie, chiar de se poate…

Si cum incerc in balbaiala mea sa spun ce-am citit, fara a inflori in vreun fel in prima faza impresiile sub imperiul carora inca ma aflu, vreau sa va spun despre prietena mea fosta notarita,  devenita, de cand asteptam sa spun asta, un scriitor al naibii de bun.

Asadar, ultima carte citita, Prizonieri ai umbrelor, scrisa de prietena mea Lili Craciun m-a uimit. Pentru ca a venit dupa o alta carte de nuvele pe care le citisem pe blogul ei #justitieoarba, anume Menajerele soacrei mele, povestiri extrem de bine inchegate ce mi-au adus zambetul pe buze, amintindu-mi la randu-mi de adevaratele castinguri pe care le faceam pentru a-i gasi un insotitor mamei mele.

Cand o carte iti aduce zambetul pe buze, cand te regasesti in ea, inseamna ca e o carte bine scrisa. All naibii de bine, cum spun eu.

Si acum am sa incep sa ma balbai din nou pentru ca citind Prizonieri ai umbrelor in prima noapte dupa ce am primit-o, intai a trebuit sa-mi revin. N-am vrut sa pun pe hartie nimic la cald. Am vrut sa las sa treaca un timp pentru a putea sa ma adun. A fost ca o lovitura sub centura.  In fiecare fraza am simtit atat respiratia cat si durerea autoarei. Mi-e greu cand vorbesc despre prietena mea Lili Craciun sa-i spun autoare. De n-as cunoaste-o, as fi tentata sa-i spun Maestra. Pentru ca este un maestru al trairilor exprimate magistral in cuvinte.

Chiar de-am banuit dramatismul care zace in ea, tot m-a luat prin surprindere. E ca atunci cand urci intr-un balansoar si astepti sa te dai huta. Doar ca balanoarul cu pricina iti zdruncina asteptarile. Nu te mai da huta, ci te arunca dintr-o parte in alta taindu-ti respiratia.

Mie Prizonieri ai umbrelor mi-a taiat respiratia. M-a plimbat intre extaz si agonie realfabetizandu-mi simturile. Am zambit larg, am vibrat asisderea si am plans mocnit gratie finalului de mi-a trosnit plexul.

Mi-as dori sa ma agat de ceva sa pot deveni critica. Macar putin. Din cauza asta am lasat ceva vreme sa treaca. Mi-am bagat nasul in carte din nou. In speranta ca nimic nu este perfect si –am sa gasesc ceva de care sa ma leg. Sa pot sa-i spun lui Lili, stii, uite aici trebuia sa faci sau sa dregi….N-am reusit. De la constructia frazei pana la emotia transmisa n-am gasit nimic nevralgic. Si mi-as fi dorit ! J))))))

Si nu m-ar surprinde ca-n urmatorul roman sa ma trimita cumva prin Calea Lactee…..”

PS. Textul original îl găsiți aici:

https://danielatarau.blogspot.com/2018/06/prizonieri-ai-umbrelor-si-lili-craciun.html?spref=fb

 

 

 

Reclame


Categorii:Despre mine, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: