Da’ pe noi ne-ai întrebat, mă?


Constituția scrisă de Iorgovan special pentru Iliescu a rămas în urma realităților zilei. Spre deosebire de noi, statele democratice au stabilitate și continuitate fiindcă în acele țări nu scrie nimeni o constituție pentru șeful zilei. Cartea fundamentală a unei țări civilizate cuprinde principiile și normele fundamentale în spiritul cărora parlamentul elaborează legi. Nimeni nu s-a gândit vreodată să scrie o constituție ca un cod civil, pentru fiecare situație posibilă din viața societății pentru care a fost concepută. Nimeni nu a scris-o vreodată cu gândul la cine, cum și în ce împrejurări o va încălca. Fiindcă o constituție este a afirmare de valori și nu o sumă de interdicții. Mai puțin la noi.

Dacă Iliescu nu a avut nevoie să o încalce, fiindu-i mănușă pe regimul semi-prezidențial conceput de el și echipa sa (cam totul a fost semi pe vremea lui, o semi-democrație, un semi-capitalism și un fel semi-țară europeană, mai mult cu ochii la Kremlin decât la Bruxelles), după el a început prăpădul. Băsescu a făcut-o ferfeniță și la propriu, umblând ostentativ cu cărțulia după el pe la toate televiziunile, și la figurat, forțându-i fiecare virgulă pentru a-și justifica acțiunile. Precedentul fiind creat, profitând de faptul că ficusul de la Cotroceni a ales să-și ia în serios rolul de plantă decorativă – care mai bate câte-o frunză doar când o deranjează un vânticel trecător – coaliția de guvernare, în frunte cu Dragnea, imitator perfect al fostului său șef de partid, face același lucru.

De la Iliescu, al cărui ministru de externe și mai apoi premier i-a fost în acord total, și de la Băsescu, care n-a mai căutat oameni care să-i fie în acord ci doar marionete, a rămas un fel de cutumă, potrivit căreia politica externă ar fi atributul exclusiv al președintelui. Ne uităm în cărțulia păzită de Curtea Constituțională și ce găsim? Că nu-i așa. Constituţia României atribuie preşedintelui anumite competenţe în planul relaţiilor externe ale ţării dar ele sunt destul de limitate. „Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi la cererea primului-ministru”, spune la art. 87. Iar la 91 este și mai clar: „Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului”. Mai spune, în continuare că „acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi primește reprezentanţii diplomatici ai altor state”. Mai avem 92, care stabileşte atribuţiile preşedintelui României în domeniul apărării ţării și îi conferă de asemenea unele prerogative de politică externă în măsura în care cele ce ţin de apărarea ţării sunt şi probleme de politică externă. Pentru asta s-a instituit CSAT-ul. Și cam atât.

Și aici intervine jocul pe constituție la limită, descris mai sus. Dragnea și-a făcut o agendă externă proprie (în sensul propriilor interese – evident – doar nu ale țării), contrară celei a președintelui. Dacă Johannis este un europenist filogerman convins (cum altfel putea fi?) și promovează politica externă a Bruxelles-ului, Dragnea joacă pe cartea Washington-ului. Cele două capitale nu sunt antagonice dar au direcții diferite în plan geopolitic. Neclare după criza din 2008, dar evidente acum, după zece ani.

Dacă europenii caută coeziunea cu orice preț și avansul împreună, ceea ce presupune reguli aspre de respectat, ca în orice comunitate, americanii sunt interesați doar de prezența militară, de asigurarea unei baze din care să poată acționa în caz de nevoie. Și de negocierile cu rușii, care să le asigure liniștea în zonele de interes. Și, urmare a acestui nou statu-quo, de la Marea Neagră la Marea Baltică s-a format un „brâu” de țări, toate vecine fostului URSS, care au trecut in corpore, aproape concomitent, de la statutul de aspirante la bunăstarea vest europeană la cel de state iliberale. Așa, deodată, le-a apucat pe toate, ca în 89.

Cam acesta este contextul în care Dragnea, Dancilă și Meleșcanu au plecat în Israel. Vizita a fost ținută la secret până marți seara când a fost anunțată oficial de către Guvern. Agenda acestei deplasări a cuprins întrevederi cu omologul israelian, Benjamin Netanyahu, președintele statului Israel, Reuven Rivlin, și cu liderul Opozitiei din Knesset, Isaac Herzog. De asemenea, premierul Viorica Dancilă va avea o întrevedere cu Theophilos al III-lea, patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului. Așa, ca fapt divers, Dragnea trebuia sa se prezinte miercuri la Înalta Curte de Casatie și Justiție, în procesul Bombonica.

Și aici este cheia alegerilor micului dictator în devenire. Odată ce au zona asigurată militar, americanii sunt interesați doar de stabilitate în țara respectivă. De orice natură ar fi ea, roșie, galbenă, albastră, dar stabilitate să fie. Dacă e și coruptă, cu atât mai bine, guvernul și întreaga lui administrație pot fi manevrate cu atât mai ușor. Nu mă credeți? O simplă căutare pe internet vă înfățișează imediat starea economică a pseudo-democrațiilor din America Latină. Acum se lipezesc apele. Cum să vrei tu, un infractor de care râde toată Europa, să ții cont de nenumăratele ei exigențe? Normal că-i alegi pe cei care te lasă să faci ce vrei acasă la tine, atâta vreme cât pupi condurul.

Pentru popor, alegerea făcută de actualii săi lideri politici este tragică. Fiindcă, pentru noi, prosperitatea vine de la Bruxelles, nicidecum de Washington și cu atât mai puțin de la Moscova. La Putin, Erdogan și Orban ar mai fi de înțeles. Corectă sau nu, aceia măcar afișează o susținere populară masivă. Cum la noi cele mai recente sondaje arată o susținere a puterii actuale de către mai puțin de o treime din populație (în interior (că pe cei de afară nu-i întreabă nimeni, deși au drept de vot), rezultă clar că Dragnea merge împotriva a mai mult de 2/3 din populația țării sale. Cât timp?

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 26 04 18

Reclame


Categorii:Uncategorized

1 răspuns

  1. Dupa peste 20 de ani de casnicie cu propria profesoara de engleza, dupa ce a lucrat pentru GS, are noroc ca poporul nu intelege engleza!

    Putea face concurs cu TB al nostru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: