Ai di capu’ nostru (episodul 2)


lili poza de coperta

Viorica intră într-un birt de la țară. Soarele se stinge încet spre asfințit într-o beție a culorilor însă femeia e nervoasă, cu părul vîlvoi și papucii plini de glod. Două zile plouase sănătos în sat iar ulițele nu văzuseră niciodată asfaltul. La trei mese murdare, așezate una lîngă cealaltă, printre bîzîituri de muște o ciotcă de țărani joacă șeptică rîzînd zgomotos. Cîte unul ridică halba de bere, strigă ”hai noroc” și, ca la comandă, ceilalți gîlgîie în același timp din licoarea gălbuie. Viorica strîmbă o clipă din nas, își așează coafura care nu mai rezistă și se proptește cu spatele la tejghea.
– Alo, aloo!, strigă apoi continuă, cred că mă cunoașteți. Nu știți cum să intru în mașină? Mi-am uitat cheile înăuntru. Blestemata s-a închis cînd am ieșit să fac în lanul de porumb din spate un pi… știți voi ce.
Sătenii își dau coate. Asta-i pri …, prima, mă!, sare unul. Doamne, cît de tolomac să fii ca să apeși butonul care închide mașina cu cheile în contact?, se întreabă șoptit un altul După ce se sting rînjetele, ascunse pe după halbele de bere, sub privirea încruntată a Vioricăi se ridică un hăndrălău slab ca o scîndură și întreabă:
– Daa, aveți cumva un geam deschis? Oricît de puțin…
– Da, e unul întredeschis de două dejte.
– Na, atunci e bine, se rezolvă, o liniștește și caută ceva într-o servietă jerpelită. Ia, luați sîrma asta îndoită la capăt. O băgați prin deschizătură și încercați să ridicați butonul de la geam, care deschide portiera. Doamna Viorica, vă descurcați sau merg cu dumneavoastră și să vă ghidez?
– Nuuu, merci, nu-i nevoie, îi aruncă scurt și rece peste umăr, deranjată de familiarismul cu care i se adresase. A rămas în mașină prietena mea Carmen. Mă îndrumă ea cum să bag sîrma, mai spune din ușă apoi iese mîndră, aruncîndu-și pletele blonde pe spate.
– Pamflet –

Reclame


Categorii:Uncategorized

2 răspunsuri

  1. O, Doamne! Hi, hi, hi! Da’ blondă mai e madam Viorica! Hi, hi, hi!

Trackback-uri

  1. Cronopedia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: