Ai di capu’ nostru (episodul 1)


lili poza de coperta

Se aud bătăi puternice. Drugii de fier zdrăngăne în noapte atît de tare încît sperie două păsărele înghesuite pe o creangă subțire de salcie abia înfrunzită. Vasile se ridică în capul oaselor, se freacă de zor la ochi pînă i se pare că-i ies din orbite și strigă fără putere:
– Cine-i, mă, acolo?
– Io, Vasile, naș-tu Gheorghe. Scoală.
– D-apăi, nașule, n-ai hodină? Doamne – iartă-mă, dacă nici aici nu pot să dorm atunci nu știu unde, mormăie supărat cel numit Vasile, întinzîndu-și picioarele scheletice. Apoi ia o lumînare din colț, arsă pe jumătate, și se îndreaptă cu pași tîrșîiți spre ușă.
– Scoală, mă, nu fi puturos. Leneș te știu de cînd erai dar gata, nu mai merge. S-a dat trezirea.
La ușa din tablă apare capul ciufulit al lui Vasile. Printre zăbrele și întunericul nopții, luna lasă să se zărească un cap pleșuv. Ici – colo două trei fire de păr și alea stînd să cadă.
– Ce trezire, nașule, ai băut aghiazmă? N-a venit învierea a doua că mi-ar fi spus Marița. A fost dimineață pe la mine și doar știi cît e de bisericoasă.
– Las-o dracului pe nevastă-ta! Nu știe ea lucruri din astea secrete, finule. Ș-apoi, poate nu te mai vrea. De cînd ai plecat se cam dă în bărci cu poștașul. Toată ziua e la voi în bătătură, cică îi aduce ziarele ca să se facă cultă. Nici șase luni n-au trecut și…
– Tu să nu bagi strîmbe între mine și Marița, auzi?, repede nervos Vasile cuvintele. Că ai plecat de doi ani nu de șase luni. Ce știi tu ce se mai petrece? Nimic. Habar n-ai.
– Ei, Vasile, Vasile, tot prost ai rămas. Uite, bă, a zis unul azi că în sală sunt tinerii care au murit în ’89. Păi dacă ăia erau morți dar erau și în sală înseamnă că…a venit timpul. E trezirea, tolomacule.
– Adică, gata, ne întoarcem? Abia mă obișnuisem.
– Ne. Punem mușchii la treabă. Eu fac o cerere să ne bage lumină. Că m-am săturat să stăm noaptea de vorbă de întuneric sau la un capăt de lumînare
Vasile se uită cam nedumerit și neîncrezător. Hainele îi curg iar pe dedesubt ghicește un trup deșirat.
– Poate oasele, nașule, că mușchi nu prea mai are nimeni aici.
O bufniță se aude zburînd dintr-un copac, nu departe. Și voci care se apropie.
– Hai, repede, fiecare la groapa lui că nu știm cine-s ăștia, strigă Gheorghe și dispare în întuneric.

(Poveste inspirată de Viorel Catarama, fost lider PNL care a spus în parlament: ”Sunt aicea printre noi, în aceasta sală, tineri care au murit în revoluția din decembrie 1989.”)

Reclame


Categorii:Miscelanea

4 răspunsuri

  1. Aoleooo maică!..Dar cum de i-o selectat pe tăți proştii la conducerea țării?

Trackback-uri

  1. Ai di capu’ nostru (episodul 1) | Justiție Oarbă – Cronopedia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: