”Crima” Eugeniei Crainic


studentaMărturisesc, cu umilință, că am descoperit cărțile polițiste destul de tîrziu. În școala generală și liceu nu mi-a ajuns timpul să citesc romane de aventuri sau cele scrise de marii clasici ai literaturii. Asta pe lîngă listele obligatorii de lecturi suplimentare. Nici profesorii de română nu ne îndrumau spre acest gen.

Culmea! Am început să citesc romane polițiste în facultate. Printre scrierile lui Platon, Critica Rațiunii Pure a lui Hegel sau Străinul lui Sarte devoram poveștile lui Sir Arthur Conan Doyle, ale Agathei Christie, nemaivorbind de Gaston Leroux – de care m-am îndrăgostit de-a binelea. I-am iubit pe Sherlock Holmes, Miss Marple și Hercule Poirot sau Joseph Rouletabille, am încercat să descopăr criminalul mai înainte de a mi-l devoala scriitorul. Tot cu umilință, recunosc că i-am citit și pe autorii români: m-am amuzat alături de motanul Mirciulică și șmechera Melania Lupu, personaje create de Rodica Ojog-Braşoveanu, am încercat să descîlcesc enigmele lui George Arion împreună cu jurnalistul Andrei Mladin.

Și, totuși, de ce atît de puțini autori români de romane polițiste? Genul este o specie a literaturii de suspans (în engleza i se spune detective fiction) care are o adevărată tradiție în alte țări. Unii spun că este nebăgat în seamă de critica literară românească fiind considerat minor, fără valențe literare. Nimic mai greșit, dacă este așa. Sunt de părere că romanul polițist, poate chiar mai mult ca alte genuri, are în spate un scriitor lucid, logic, rațional, care trebuie să închege extrem de bine acțiunea pentru a ține cititorul treaz. Dacă într-o poveste, aparținînd altui gen literar, o situație poate fi și ilogică (”că așa e în viață”), absurdă sau lăsată în aer, scriitorul unui roman polițist nu-și poate permite. Finalitatea romanului său este tocmai descoperirea enigmei, pe care ne-o pune în față de la primele pagini.

În acest context apare la Editura Mirador (din Arad) cartea de debut a Eugeniei Crainic. ”Studenta criminală” este, fără îndoială, un roman polițist. Îmbinînd ancheta clasică a unei crime abjecte cu psihologia criminalistică modernă, dar și cu psihologia de cuplu sau de familie precum și cu scene erotice, Eugenia Crainic face un pariu cu literatura. Vrea să reinventeze romanul polițist, să-l aducă la masa literaturii, să-i redea locul care merită.

Și, după o noapte în care am dat pagină cu pagină pentru ca să aflu cine l-a ucis pe Ilarie Covaci, cred că Eugenia Crainic va cîștiga pariul. Scriitoarea reușește să creioneze portretele personajelor dar și acțiunea, strecurîndu-ne cu abilitate, din cînd în cînd, cîte un posibil suspect, pentru a ne ține trează curiozitatea.

Am a reproșa ceva autoarei. Idila dintre cei doi anchetatori (comisarul Leon Damian și psihologul criminalist Sofia Roth)  se consumă pe perioada poveștii. Dacă ar fi lăsat-o la granița dintre flirt și dragoste, cititorul ar fi așteptat cu sufletul la gură o nouă crimă anchetată de cei doi pentru ca –  printre victime, suspecți și probe – să afle dacă jocul lor erotic se va finaliza cu o noapte fierbinte. Glumesc. Nu-mi fac griji. Sunt sigură că autoarea va găsi alte motive de conflict, dacă va dori să facă din Leon Damian și Sofia Roth personaje și în viitoarele ei romane polițiste.

 

Reclame


Categorii:Miscelanea

1 răspuns

  1. Entuziastă prezentarea, mulțumesc, am mai găsit o recomandare pe un alt blog, am vrut s-o comand pe elefant, dar încă n-a ajuns, sau nici nu ajunge, e doar pe site-ul de la Cărturești.
    Acum sunt și mai curioasă s-o citesc.
    Da, ai dreptate puțină literatură polițistă la noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: