(Foto de aici)

Nescrise cu litere de mână, cuvintele mi se par impersonale și reci. Urăsc să primesc vești pe mail. Și cu atât mai mult, urăsc sentimentele care s-au transformat din taine în vorbe de clacă, scrise pe ziduri și pereți, spre a fi dezbătute pe băncuța veche sau modernă din fața porții. Urăsc echilibristica inimilor pusă pe bloguri. Iubirea nu este un obiect de pus pe tarabă, nu are preț și nu așteaptă aplauze sau comentarii. Iubirea este intimitatea profundă a personajelor poveștii de dragoste încât nici nu poate fi percepută de cei din jur. Urăsc exhibiționismul în amor sau în despărțire. Și una și alta sunt secrete în doi. Sunt dumnezeire. Din cauza asta mi-e tare dor…

Mi-e dor să ajung acasă și, obosită după o zi de muncă, să deschid cutia poștală unde să găsesc o scrisoare adevărată, scrisă de mâna unui prieten. Plicul simplu…