Va mai trece un an. Iar eu realizez că, de fapt, nu s-a schimbat nimic în țara asta. indiferent dacă la Cotroceni flutură vorbele unul sau altul, avem guvern de dreapta ori de stînga. O poveste care-mi susține afirmația:

Puțini știu cine este Severin Tcaciuc. Teoretic e un omuleț care locuia cîndva în Suceava, trăind într-un  scaun cu rotile. Să-ți fie milă și alta nu. Practic era un mare om de afaceri care a păgubit statul cum au vrut mușchii lui. Faptele s-au tot adunat de prin 1996 – 1997 dar pînă în 2004 omul a fost lăsat să lucreze, să adune avere, să facă bani. Ei, cumva s-au trezit și autoritățile și au început procesele: evaziune fiscală, evaziune fiscală, evaziune fiscală, instigare la evaziune, furt din bunurile societății, ultraj asupra unui fost polițist, furt din cabinetul unui avocat. Între timp, omul și-a tras Hotelul Bucovina, cum îi stă bine unui capitalist. Cînd primele procese s-au apropiat de final  – cu rezultatul pe care Tcaciuc nu-l voia, a plecat. Așa, fain – frumos, în scaunul lui cu rotile, nederanjat. Nici n-a plecat departe (cum a făcut maimuțoiul de Mazăre). S-a stabilit la Viena, că trebuia să-și controleze afacerile. Prin 2004  (sau 2005) au început să curgă mandatele de arestare, după sentințe definitive. Ia-l de unde nu-i. Știa toată Suceava că locuiește la Viena. S-a aflat o vreme şi pe lista „Most Wanted”  – a celor mai căutaţi infractori români. Unde îl căutau, numai polițiștii și serviciile secrete știu. Ani de zile poliția română a făcut adrese peste adrese Austriei să-l extrădeze pe infractor. Așa ne spune presa, cine știe dacă n-or fi scris cu cerneală simpatică uitînd să-i avertizeze pe omologii din Austria. Sau poate sunt lacune în toată Uniunea Europeană. În fine, în 2009 Tcaciuc a fost extrădat. A ispășit o pedeapsă (doar două treimi) și în vara lui 2011 a ieșit din pușcărie. A doua zi justiția s-a trezit din somn. Mai avea o sentință definitivă (tot cu executare) și un mandat de arestare, rătăcit pe undeva taman din 2004. Sentință care nu fusese luată în considerare la cumulul de pedeapsă. Că, na, toți greșim. Caută-l pe Tcaciuc. Omul plecase iar la Viena, chiar în ziua liberării. Nici nu mai spun că faptele din sentința neexecutată se și  prescriseseră. Între timp a mai apărut o altă sentință penală (tot cu executare) dar omul stă nestingherit în Viena din 2011. Îi e bine.

Am avut groaza să-l cunosc. Eram jurist la Direcția Vămilor și eram (mă rog, eram pe dracu’ după cum s-au petrecut lucrurile) parte într-un dosar de bunuri aduse în țară fără plata taxelor vamale. Controlul îi stabilise taxe și penalități iar el le atacase la instanță. Făcusem recurs la o sentință pierdută la instanța de fond unde Direcția nu se prezentase (neavînd jurist dar nici nu fusese citată, se trezise doar cu o sentință). Proces la Suceava. Eu, de la 8 în sală. Pe la 10,00 am văzut intrînd două gorile care făceau drum, dînd la o parte oamenii, celui care venea în scaunul cu rotile. Alte două gorile erau în spate, unul împingînd căruciorul. Prima senzație a fost că omul e un șarpe și impune frică. Dar nu asta a fost tot. Avocatul lui a spus că Direcția Vămilor n-are calitate procesuală și judele s-a pronunțat ad-hoc că da, n-are. Nu m-a lăsat nici măcar să pledez pe excepție, să spun naibii de ce aveam. Nu m-a lăsat, de fapt, să spun nici un cuvînt. Am protestat cît am putut. Mi s-a cerut să ies din sală, cu amenințarea că voi fi amendată dacă continui și voi fi luată pe sus de gardieni. Cînd am ieșit, am zărit pe buzele omulețului un rînjet. Rînjea, privindu-mă ca pe un gîndac. Iar gorilele mă fixau. Sincer? Mi-a fost frică.

Ca și Tcaciuc, rînjesc astăzi Mazăre, Ghiță și alții care au fugit din țară. La un întreg popor rînjesc. Unii s-au reîntors sau s-au lăsat prinși. Dar numai pentru că așa au vrut mușchii lor. Că și Maria Vlas (Mama FNI) a venit cînd a vrut, pentru că așa a fost voința ei, n-au găsit-o serviciile. Iar exemplele sunt atît de multe și poveștile atît de grețoase încît, dacă mai scriu, n-o să mai pot mînca de Revelion.

Și, totuși, ca o concluzie, alt caz:

Mandat de urmărire internațional. Dat consemn, anunțat la televizor, în ziare. Urmăritul era din orașul X. Îmi povestește un amic de acolo că omul își bea nestingherit cafeaua în fiecare dimineață pe șpațirăn. Taman pe unde treceau și domnii de la Poliție, în drum spre slujbă. Îl salutau cu deferență, cum se cuvine să te adresezi unei personalități, și plecau în treaba lor. Mandatul? Dă-l dracului.

Categorii:Uncategorized