România e devenit, la propriu, un stat capturat și prizonier al unui grup infracțional organizat. Gata cu eufemismele, cu presupunerile și cu bănuielile. Acum e pe față. Dacă modificările la legile de organizare ale justiției sunt discutabile, complet neavenite fiind vreo patru puncte dintre cele vreo zece modificate, propunerile pentru schimbarea Codului Penal îi neagă pur și simplu rațiunea de a fi. Cum bine zicea Liviu Avram, parcă sunt redactate de șefii marilor clanuri de interlopi ai țării.

Nu se vor mai face arestări în cazurile de spălare a banilor, evaziune fiscală, infracțiuni de corupție, nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, infracțiuni informatice și altele. Uite așa aflăm și noi cam care sunt domeniile de interes ale grupului infracțional ai cărui membri nu se mai vor arestați în caz de flagrant. Care nici ăla nu va mai putea fi realizat. Fiindcă procurorii vor trebui să-i anunțe pe cei urmăriți încă dinainte de a strânge vreo probă: „auzi, dragă, am un denunț împotriva ta; vezi să nu schimbi locul și data luării de mită că-mi strici flagrantul și, după cum știi, n-am voie nici să te urmăresc nici să te interceptez”.

Nu vor mai fi acceptate nici probe audio-video, astfel încât se dă liber la furat în orice incintă supravegheată video. Bietul Mureșan, decedat între timp, s-o fi răsucind în mormânt fiindcă a făcut închisoare după ce a fost filmat în timp ce primea doi caltaboși de la Remeș, din cauză că țărăniștii lui nu au avut, la vremea lor, tupeul și „istețimea” pesediștilor.

Nu mai insist asupra tuturor aberațiilor trecute în lista salvării fruntașilor PSD-ALDE (între ele, la loc de cinste, va fi dezincriminată mărturia mincinoasă, ca să scape și prietenul Tăriceanu; nu contează că asta va desființa pur și simplu instituția martorului în justiție), fiindcă așa zisele dezbateri și votul au fost amânate pentru luni.

În stilul tipic moștenit de la comuniști, probabil că nu vor fi introduse toate modificările anunțate sau nu neapărat în forma enunțată inițial, ca să putem spune toți după aceea „hai, mă, ai văzut că nu-s atât de rău intenționați”. Așa au procedat și la organizarea judecătorească: Inspecția Judiciară a rămas la CSM, dar toți ceilalți pioni otrăviți – care restrâng independența judecătorilor – au fost îndesați la grămadă în textele noilor legi.

Cum este posibil așa ceva? Cum de nu crâcnește nimeni în front? Păi fiindcă sunt organizați pe sistem mafiot și în baza unei încrengături de interese întinsă la nivel național. Nu am uitat cum Dragnea a declarat înainte de alegeri că el, personal, a supervizat fiecare nume de pe lista de candidați ai partidului. La ALDE, Tăriceanu a procedat în același fel. Iar la UDMR nu mai era nevoie, echipa este formată dintr-un grup de parlamentari îmbătrâniți în rele, de care autoritățile tuturor guvernelor post-decembriste au evitat să se lege pentru a nu fi acuzați de prigoană pe criterii etnice.

De ce tace Opoziția, cu excepția copiilor ăstora, nou veniți, care nu înțeleg din șolticăriile procedurale ale veteranilor decât că sunt furați, dar fără să priceapă cum? Păi fiindcă mafia este transpartinică, cu legături între baronii din toate partidele (cu excepția notată mai sus), cu relații printre foștii și actualii ofițeri de rang înalt din serviciile secrete, cu așa ziși oameni de afaceri, făcuți din pix prin contracte preferențiale cu statul. Și atunci cui și de ce să-i mai fie frică? La nevoie, vor schimba și legea electorală, astfel încât să nu aibă emoții la viitoarele alegeri.

Și, până la urmă, ce importanță mai au alegerile? Începând de miercuri, 13 decembrie (au ei ceva cu data asta!), parlamentarismul în România a fost lichidat. Aceeași gașcă a hotărât că amendamentele respinse în comisii nu mai pot fi propuse și dezbătute în plen. Păi asta era esența democrației și modul de elaborare al unei legi! Gata, s-a terminat, șefii comisiilor impun ordinea de zi, amendamentele admise sau respinse, forma finală și hai, ca vitele la abator, la votul final, fără să aibă habar despre ce este vorba cei care nu fac parte din comisia respectivă și, mai ales, fără să poată obiecta.

În acest fel, întregul Parlament nu-și mai justifică existența decât ca un fel de surogat de Mare Adunare Națională. Comisiile acelea pot funcționa foarte bine pe lângă guvern sau direct la sediul partidului, ca în vremea PCR, cu oameni numiți și nu aleși. Nu seamănă asta cumva cu regimurile actuale din Rusia, Turcia și, mai nou, Polonia și Ungaria?

Ba da, și cu asta am ajuns la miezul problemei. Suntem în mijlocul unui val de recucerire ideologică stârnit de la Kremlin, pe cu totul alte coordonate decât cele ale războiului rece. Cu răbdare și tenacitate, pe fondul slăbiciunilor și relaxării Statelor Unite și ale Vestului Europei după căderea Cortinei de fier, rușii luptă și reușesc, pas cu pas, să-și refacă sfera de influență pe tot coridorul de la Marea Baltică la Marea Neagră. Nu ar fi avut cum să reușească fără cozi de topor în fiecare dintre țările vizate. Și, uite așa, ne aducem aminte cum istoria noastră, de la Decebal până azi, este bântuită de un lung șir de trădători.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 15 12 17

Categorii:Uncategorized