Aveți puțintică răbdare!


„Când vei constata că în scopul de a produce trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată”. Este un citat din Ayn Rand, o scriitoare americană de origine rusă, dintr-o lucreare redactată în 1950, regăsit pe Facebook, într-o postare a lui Erdös Janos.

Cam așa este acum la noi. Păi ce facem, ne-am întors în epoca obsedantului deceniu? Mai degrabă îmi vine să cred că nu am plecat vreodată de acolo. Dacă ne-ar fi prevestit cineva acum 25 ani că vom bate pasul pe loc un sfert de secol în privința ierarhizării și organizării sociale, probabil că l-am fi socotit nebun sau, în cel mai bun caz, defetistul de serviciu al veșnicelor lamentări mioritice.

Se întâmplă ceva ciudat. După avântul civic din anii post-aderare la UE, vedem cum societatea – în frunte cu liderii ei – a revenit la practicile din anii 90, ca și cum nu le-ar fi lepădat vreodată. În jurul nostru se fură pe rupte, toți șefii și șefuții, de la agenții și inspectorate mărunte până la ministere, își angajează june „consiliere” fără vreo jenă, adică să le plătim noi, pe față, salariile amantelor, contractele se dau și acum numai cu dedicație și numai pe bază de rudenie sau obligație politică, dispar miliarde din fondurile de investiții, sindicatele sunt tot politizate, inițiativa privată locală este la fel de rău privită și primită ca în acei ani triști și… și toate astea li se par românilor normale, în firea lucrurilor,  nu mai protestează nimeni. Punctul critic de suportabilitate a fost depășit la fel ca punctul mort în testul Cooper, după 2000 m alergi ca prostul fără să-ți mai pese.

Avalanșa de abuzuri a devenit copleșitoare, sunt atât de multe, de frecvente și de răspândite pe tot teritoriul încât oamenilor nu le mai pasă. Pare că chiar asta s-a și urmărit de către diriguitori. Ghiță, dat în nu știu câte urmăriri internaționale, tocmai a fost achitat într-una din cauze, Șova a fost condamnat dar sentința nu e definitivă, procesele se țin lanț dar fără să aibă consecințe grave asupra învinuiților iar celebrul DNA, nădejdea tefeliștilor* într-o țară mai bună, tocmai a descoperit că Dragnea și ai lui și-au luat în folosință o întreagă insulă și un braț al Dunării. Dar faptele datează de acum 4 (patru!) ani, au fost relatate pe larg în presă iar hotărârile de guvern incriminate sunt publice tot de atâta vreme.

Și atunci? Să crezi în buna credință a celor care fac Justiția? Nu-ți vine să dai din mână a lehamite și să spui „dă-i naibii, toți sunt o apă ș-un pământ”. Nu-ți vine să crezi că sunt înțeleși pe principiul că fiecare trebuie să-și tragă cât mai mult cât e la putere și să accepte castane în creștet când e în opoziție? Nu-ți vine să crezi că nu mai contează orice ai spune sau face?

Primărița capitalei a atribuit un contract de 23 milioane lei unei firme cu un singur angajat, care îl avea ca unic asociat pe Virgil Lucian Constantin, directorul Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi „Turris” din Teleorman. Pentru a da o formă de legalitate achiziției, contractul nu a fost semnat direct cu Primăria Capitalei, ci cu Centrul de Protecție a Plantelor București, o instituție subordonată Consiliului General.

Un alt exemplu: Iolanda Anamaria Babău este noua consilieră personală a lui Florian Bodog, ministrul Sănătăţii. Despre tânăra Babău, 26 ani, angajată la Ministerul Sănătăţii de luna trecută, se știe doar că ar fi urmat cursurile ASE Bucureşti şi că adoră ă pozeze în ipostaze sexy. Mai sunt şi alte cazuri de „sexy-consiliere” ale unor demnitari guvernamentali, precum cea a lui Marius Dunca, ministrul Tineretului şi Sportului, ori cea a lui Alexandru Dănuţ Potor, secretar de stat la Agricultură.

Realitatea asta este, nu noianul de vorbe goale, înțepături, jigniri și – mai nou – chiar pumni, care fac deliciul lungilor talk-show-uri televizate. Importate de la americani, ele nu au fost deloc explicate românilor: „show” înseamnă spectacol, divertisment. Adică sunt spectacole de televiziune, menite să distreze și nu surse de adevăr. Ar fi timpul să spună cineva mai des și mai răspicat asta românilor care sorb fiecare gogomănie pe care o debitează așa zișii invitați (în fapt, oameni plătiți să facă acel spectacol).

În atmosfera asta de abulie indusă premeditat, așa cum am arătat mai sus, pe fondul cultivării insistente a lipsei de responsabilitate, atât profesională cât și socială (asta înseamnă procedurile și aprobările necesare, că nu trebuie să răspunzi; „vinovat este cel care a stabilit procedura sau cel care refuză aprobarea, întotdeauna cineva de „sus”), societatea românească trăiește un paradox halucinant: o țară întreagă vede și știe că este condusă de un condamnat penal însoțit de o gașcă de cercetați penal și cu toate astea nu mai are niciun fel de reacție.

După ce demonstrațiile uriașe din februarie nu au schimbat altceva decât modul de operare al infractorilor, cetățenii au pierdut orice fel de reacție civică, așteptând ca cineva, cumva să rezolve totul. Când? Aveți puțintică răbdare, cam cât încă o generație.

  • tefeliști – tineri frumosși și liberi

    Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 25 09 17.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

1 răspuns

  1. O fi observat Cosma Virgil că nimeni nu ne ține la curent cu starea de mulțumire din alte paradisuri ale Democrației ? Engleză oare înțelege, să ne spună și ce zic americanii de Stânga despre Ayn Rand ?

    Să punem și noi generali NATO (care au făcut ceva în viață!) în guvern ? Nu ajunge că Ponta (ca prim-ministru!) l-a avut pe … Wesley Clark ? Să punem și noi petroliști (care „produc”) în fruntea „Departamentului de Stat” (ce nume, pentru Ministerul de Externe!) ?

    Pe bune: atâtea fătuce angajate pe poziții aproape de vârf, atâtea furturi și atât trafic de influență, toate astea sigur să nu aibă nicio legătură cu „abundența” de oportunități economice aduse de Democrație ?!

    PE BUNE: când vă uitați ce examen de Bac dă Democrația (și extrapolați la nivel universitar, nivel la care Democrația nu mai publică examenele de admitere în presa liberă), ce așteptați de la populație ?! Insula nu-știu-cum, achiziționată (ilegal – cum altfel, de către o sărăcie românească!) de nu-știu-cine, asta nu vă sună a „achiziționare de bunuri aducătoare de venit”, potrivit canoanelor economice ale Democrației ? Care-i problema ? Că achiziția e ilegală Ori doar imorală ? Stați să vă spună americanii cum îi la ei.

    Sigur nu vă bate la ochi când un prim-ministru român se răscoală și amenință băncile cu publicitate negativă în mase, sigur nu vedeți că luptă după canoane democratice cu niște escroci mai mari ca el ? Cu niște „amărâți fără profit” – da, fiindcă populația nu vrea să muncească! Băncile îi așteaptă cu fabricile „la cheie”, ei nu și nu! Adică stai așa: băncile îi așteaptă pe români să își creeze propriile afaceri de succes!

    Un bullet train, de exemplu – precum … chinezii. Producție românească proprie, de firmă de apartament, proprietate a unui absolvent cu Bac democrat!

    P.S.

    O fi Justiția „oarbă”, dar tot s-o ghida cu un sonar, ceva. După ecourile … Democrației.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: