Supărată că nu-mi mai aduce flori ca atunci cînd eram prieteni, le-am confecționat din cartonul rămas de la cutia în care fusese ambalat frigiderul. Trei la număr. Uriașe. Efort, nu glumă! Cutia era la subsol, într-o boxă insalubră iar operațiunea ”Flori pentru iubita mea” s-a desfășurat în semiîntuneric. Cu o foarfecă care nu voia să taie, mi-am zdrelit degetele încercând să croiesc sub formă de floare cartonul gros. Nu se lăsa maltratat nici de-al naibii.

Icnind, înjurînd pe ici pe colo, am reușit. Erau acolo, lîngă mine, gata să-l convingă că măritatul nu înseamnă uciderea romantismului. Arătau ca dracu’! Nici o petală nu avea forma unei petale și nici un simț artistic care să îți taie răsuflarea. Multă îngăduință îți trebuia ca să-ți imaginezi că hidoșeniile reprezentau floricele drăgălașe.

Le-am colorat în roșu cu o cariocă (deh, iubire), le-am înfipt o coadă de sîrmă, tot de prin boxa  – unde găseai…