Cu ”Călătoria” într-o mare călătorie – impresii din Madrid


Santiago 024Întotdeauna  m-au amuzat știrile sau filmele în care un cîntăreț are spectacole zi de zi, mergînd dintr-un oraș în altul, fără nici o clipă de respiro. Mă întrebam dacă știe dimineața în ce oraș se află, unde cîntă, pentru cine, cum îl cheamă. Cam așa ne-am simțit trei zile în Madrid. Eu mai puțin, știam în mare programul. Dar Virgil părea rătăcit de-a binelea. Habar n-avea cine sunt persoanele la care ne vom  caza, ce aveam de făcut, de ce, unde, cu cine.

De cazat ne-am cazat în Pinto, la Diana. O minune de româncă. De pe facebook o crezusem ceva mai înaltă însă cînd a coborît în întîmpinarea noastră a fost cît pe ce să o întreb ”Măi fetițo, mama ta, Diana, e acasă?”. O mînă de fată. Nici nu știu unde-i încape inimă uriașă și atîta veselie. Mulțumim Diana (și Cosmin)! Ciorba și sarmalele tale au făcut minuni după săptămâni de pizza, lasania, marisco, scoici și alte chestii cu coadă și coarne.

Vineri a fost zi de vizitat Madridul. Dar vizitat, nu glumă! Cu ceva kilometri pe jos, care s-au lăsat cu bătături în tălpi, așa încît din gara din Pinto mi-am luat pur și simplu sandalele în mînă, am ridicat trufaș capul  – gen ”așa-s eu, o scriitoare ciudată” – și am reușit să ajung acasă la Diana. Desculță, cum e și cartea.

Sîmbătă am fost la Radio Tentacion. Tot în Madrid. Vorbisem doar la telefon cu Cornel Drinovan, cel care avea să-mi ia interviul și habar n-aveam ce urma să mă întrebe. Nici nu-l cunoșteam. M-a recunoscut după coadă (ha, ha, e mai celebră decît mine). Poate că interviul a fost total neașteptat și pentru el (știa că avea să vorbească numai cu  mine însă am ținut să fie și Maria) dar Cornel a fost un profesionist. A ieșit minunat, cu bîlbele mele de rigoare. După interviu am stat cu toții la o cafea și, evident, cum toate mi se întîmplă numai mie, spre hazul general, o pasăre s-a căcat (mă scuzați, n-am găsit altă exprimare) fix în capul meu. Nu o dată, de două ori, să-mi ajungă tot norocul din lume Abia ce ieșisem din toaleta restaurantului, unde m-am dezbrăcat și mi-am splălat hainele și părul, că a trebuit ă repet operația. Așa ”drăguță” cum eram după pățania cu păsărica ghidușă, am ajuns la Ana – Mariana și soțul ei, Poli. Fusesem invitați la masă.  Nu-mi cereți să vă spun ce am mîncat, rețete spaniole artistic pregătite. Dar a fost delicios. Iar gazdele mai mult decît minunate.

Duminică la prînz am plecat cu mic cu mare la Alcala de Henares, unde vreo zece români se anunțaseră. Vorbisem cu patronul restaurantului să ne așeze două mese într-un separeu. Surpriza a fost una plăcută (pentru mine) chiar dacă unii s-au enervat că n-au loc. M-am trezit cu peste 40 de oameni, a trebuit să stăm la masă pe serii. Eu, cum mă știți, i-am liniștit repede: ”Hai, mă, trageți scaunele unele lîngă altele, încăpem și cîte trei pe două scaune. Suntem români, ce naiba. Dacă e nevoie, bărbații iau femeile în brațe și tot se rezolvă”. N-a fost o lansare organizată dar s-a transformat într-una deoarece oamenii voiau să le vorbesc despre cărți, despre traducere, despre mine. Noroc de Maria că m-a mai suplinit, eu a trebuit să tot ies afară; să fac poze cu cei care plecau sau să-i întîmpin pe cei care au venit mai tîrziu. A fost înghesuit la Alcala însă nu fiți supărați! Eu m-am simțit atît de bine cu voi! L-am cunoscut și pe Frutos Gomez, omul care ne-a spus, Mariei și mie: ”Încercați la Editura Tandaia, poate vă admit publicarea. Însă n-aș vrea să fiți dezamăgite, uneori editurile țin un an sau mai mult o carte în sertar”. Amigo Frutos, n-a fost așa. La nici o lună de la trimiterea manuscrisului mi-au trimis contractul. O fi cartea așa bună? Nu știu, cititorii spanioli vor da verdictul în toamnă.

Seara, de la Alcala de Henares am plecat la Madrid, la Carmen Garcia Guardiola. Senora, de profesie istoriograf, este una dintre nativii spanioli care au făcut comandă  – în orb – la Editura Tandaia, pentru romanul care va apărea în toamnă în Spania sub numele ”Descalza entre cristales rotos de espejo”. A invitat acasă în jur de 15 prieteni, toți spanioli,  și timp de trei ore am dezbătut ce au însemnat regimurile opresive pentru oameni. Cel al lui Ceaușescu în România dar și cel al lui Franco în Spania. Bineînțeles, din punctul de vedere al ciunțirii libertăților, dintre care libertatea femeii de a decide asupra corpului ei a fost punctual central al discuției fiind tema romanului. Abia prididea Maria să traducă ce spuneam. De înțeles spaniolă mai înțeleg, de vorbit….

Cînd am ajuns la Pinto, eram frînți. Însă o paella cu de toate, făcută cu dragoste de gazde, n-am putut refuza. Mai cu seamă că tot sejurul Virgi s-a plîns că nu i-a dat nimeni o paellă. Iar gazdele ne-au așteptat să cinăm împrenună.

A doua zi aveam să ne luăm rămas bun de la Madrid și de la oamenii minunați pe care îi cunoscusem, cu promisiunea că ne vom revedea în toamnă, la lansarea oficială. Plecam spre Santiango de Compostela, să cunosc editura și editorul.

 

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: