Cu ”Călătoria” într-o mare călătorie – Impresii de la Roma


poze Tivoli 159Am să vă vorbesc despre oameni. Despre cei care au plecat din țară să-și caute norocul în altă parte. Despre cei care au făcut posibil turneul meu în Italia și în Spania. Sunt mulți, nu-i pot enumera pe toți: cei care au venit să mă vadă, să audă ce-i așa de  nemaipomenit în cărțile mele, să simtă dacă nu cumva sunt falsă, altfel decît așa cum m-au intuit prin cuvintele, poveștile triste sau vesele pe care pe public pe blog sau pe facebook.

Am cunoscut români care și-au lăsat în țară părinți, frați, prieteni și … uneori chiar și copiii. Au plecat pentru că au simțit că aici, acasă, sunt desconsiderați, că nu le dă nimeni o șansă la o viață mai bună. Și-au lăsat rădăcinile, pămîntul natal, casa și s-au agățat de alte pămînturi pînă cînd, mlădiță cu mlădiță, și-au înfipt rădăcini noi în țările de adopție.  Nu s-ar mai întoarce. Sunt supărați cînd nativii nu-i privesc cu ochi buni, cînd se uită la ei cu suspiciune, cînd le spun imigranți, venetici. Dar la fel de străini au început să se simtă și acasă, în România, nici aici nu mai sunt primiți cu brațele deschise. Sufletele lor par să rătăcească între două lumi: una în care vor să trăiască dar care nu-i asimilează ca pe oamenii născuți acolo și o alta în care s-au născut și de care încă nu se pot desprinde.

La Roma am stat 4 zile la Liliana. Vine dintr-un sat din Botoșani și are o poveste demnă de o carte. Pentru că nu i-a fost ușor ani buni după ce a ajuns în Italia. Uneori povestea ei are aspecte de horror. Acum își aduce aminte de anii aceia cu un zîmbet. E plecată de mult, n-a mai fost în țară de ani de zile. Copiii ei sunt născuți în Italia, nu știu o boabă românește. Pentru că i-a fost greu să țină echilibrul între atîtea limbi. Tatăl e egiptean, ea româncă, trăiesc cu toții în Italia iar engleza e absolut necesară pentru viitorul copiilor. Cîte să învețe! Mulțumesc, Liliana, pentru ospitalitatea ta, pentru modul în care v-ați comportat cu doi oameni pe care i-ați văzut în real pentru prima dată. Mulțumesc Yasser, ești un bărbat nemaipomenit, un prieten deosebit și un tată de excepție.

Lansarea de la Roma a fost organizată de alt român de suflet. Valeriu Barbu. Ține un Cenaclu de poezie și proză românească. Se întîlnesc o dată pe lună într-o sală de teatru și citesc sau dezbat literatură românească și nu numai. N-am putut să ne întîlnim în sala cu pricina pentru că era liberă doar o duminică mai tîrziu, cînd aveam organizată lansarea la Torino, la Consulat. Ne-am întîlnit într-un restaurant din centrul Romei. Iar Valeriu și-a cerut scuze de zeci de ori pentru că n-a putut aranja în altă parte, într-o sală festivă. Îi spun acum, așa cum i-am spus și atunci: ca să mă întîlnesc cu românii, cu prietenii mei de pe facebook, cu oamenii doritori de carte, eram de acord să ne vedem și într-un  parc. Nu sala fastuoasă dă măreția evenimentului ci sufletele calde ale celor care se întîlnesc, doința de a ne îmbrățișa, zîmbetele senine, aviditatea cu care urmăresc ce spun organizatorii sau scriitorul. Au fost și români care n-au mai putut ajunge din cauza unui blocaj în toată Roma. Era, chiar în acea duminică, o mare manifestație iar oamenii veneau să se vadă cu mine, să se vadă cu Liana – personajul principal al romanului – și din localitățile mărginașe Romei, de la 30 de kilometri și mai mult. Alții au întîrziat. Cu întîrziații a fost chiar un moment amuzant.

Intra multă lume în restaurant, era ora prînzului, însă pe români i-am recunoscut. Le-am făcut cu mina imediat ce au intrat. ”Îi cunoști? Sau cum de știi că vin la masa noastră?”, m-a întrebat, amuzat, Valeriu. ”După iile cu care sunt îmbrăcați”, am zîmbit. Mulțumesc Valeriu, mulțumesc Cenaclului de la Roma. Ați fost grozavi.

De la Roma am plecat la Bologna. Urma să am lansarea la Consulat. Vineri, la sfîrșitul programului. Dar despre Bologna și românii de acolo… într-o altă poveste.

 

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: