Magazinul fără vînzători


 liliMă îndrept către casa de marcat. Magazinul arată altfel decît îl știam. Aud tot felul de anunțuri spuse tern, fără inflexiuni, într-o limbă necunoscută. De fapt, dacă sunt mai atentă, nu sunt cuvinte. Cineva bolborosește cifre total aiuristice, parcă repetă formule. Nu-mi bat capul, oricum n-am fost bună la mate și fizică.

La casă nu este nimeni. Mă enervez, sper că blestematele de vînzătoare nu s-au pitit în spate, la o cafea și o țigară, bîrfind despre bărbați. Și totuși zăresc, chiar de departe, dintre rafturi, că oamenii pun coșul într-o cutie metalică și strălucitoare, fără să se sinchisească de lipsa lor. Apoi cineva nevăzut transferă din cutia metalică produsele într-o pungă – și ea dintr-un material diferit față de plasticul știut –  care se așează, săltăreață, drept în fața clientului. Îmi vine să rîd. E haios, s-o fi inventat punga jucăușă. De ce nu?

Nu-i văd pe oameni scoțînd bani din buzunar. Nici întinzînd (dar cui?) vreun card. Cu ce naiba or plăti?

E din ce în ce mai ciudat. Palma le este împinsă, aproape smulsă din cot, într-o fantă din care ies două crăci subțiri, însoțite de o lumină roșie care țîțșnește pur și simplu, clipind intermitent. Se aude un sunet ascuțit, prelung și coclit. Apoi, după o clipă – două, mîna este împinsă înapoi. Omul ia plasa de cumpărături, zîmbește (ce tîmpiți, toți zîmbesc luminiței) și ies.

Din tavan curge peste mine, apăsător și trist, o lumină alb- verzulie care mă face sîcîitor de palidă.

În sfîrșit ajung. Pun coșul în cutie, așa cum i-am văzut pe ceilalți.

– Ați încălcat ordinul 2347, îmi spune cutia metalică.

– Ceee?, buimăcesc, uitîndu-mă la cei din spate. Nimeni nu-mi dă o explicație, nici nu mă privesc. Ochii le sunt în pămînt, se feresc de parcă aș fi rîioasă.

– Ați încălcat ordinul 2347, aud – din nou – hîrîind metalul.

– Du-te-n pizda mă-tii…Mai întîi spune-mi ce mama dracului înseamnă ordinul 2347?, țip, rotind ochii să văd unde se ascunde vînzătoarea. Sigur e una care face mișto, parcă văd că sunt la camera ascunsă.

– Aveți glicemia 160 și nu vă era permis nici un baton de ciocolată. Casa va refuza batonul. Iar pentru încălcarea ordinului aveți de plată o amendă de 100 de extrateri. Pentru du-te-n … și mama dracului, mai aveți încă două amenzi de 200 extrateri.

Cele două crăci metalice se întind către pama mea. Am înțeles, am extraterii ăia, băga-i-aș undeva, înscriși în liniile genetice. Da’…. să creadă dobitocii care au inventat asta că voi plăti amenzile. Amenzi că ce? Că am înjurat o cutie și o fantă luminoasă? Ei, hai! Că le-aș zice ceva de dulce…

– Dacă mai gîndiți injurios, vă luăm încă o amedă, cotcodăcește iar cutia.

Mă reped cu pumnii peste ea. Sunt hotărîtă, ori eu – ori ea. Și nu mai știu cine urlă, se aud zgomote infernale.

– Lili, Lili trezește-te. Ce faci dragă? Te lupți cu cineva?, aud o voce omenească care susură cald, uman, cuvintele lîngă mine.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

3 răspunsuri

  1. Asta e un SF?! E alt stil, mai nou! Imaginatie bogata, draga mea! Felicitari !!!!

  2. nu este sf. este cruda realitate din viitorul apropiat. binefacerile globalizarii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: