INTERVIU # 133 LILI CRĂCIUN


1. Bună. Ce sentiment vă încearcă când scrieți?

Bună și bine te-am găsit, pe tine și cititorii blogului tău. Am să încep prin a-ți mulțumi pentru această oportunitate. Să vorbesc despre mine? E complicat. Și e greu să deslușesc în cîteva vorbe toate sentimentele care mă încearcă cînd scriu. Uneori scrisul e o formă de vindecare – pun în pagină povești dureroase care mă au drept eroină sau despre care am aflat de la cunoștințe, prieteni. Alteori e boală. Vreau să scap de cuvintele care-mi frig degetele. Mă țin prizonieră și nu mă pot elibera decît dacă le aștern într-un text. Scriu de multe ori la furie, cu lacrimi în ochi. Sau rîzînd.

2. De ce “Menajerele soacrei mele”?

Pentru că am avut o soacră formidabilă, caldă și iubitoare, care mi-a demolat crezul că soacrele nu-s decît niște poame acre. Din nefericire, în ultimii zece ani de viață, a fost paralizată și a avut nevoie de o persoană care să o îngrijească. Ei bine, cartea este despre ele. Ele sunt Menajerele soacrei mele. Am aflat în anii aceia povești cîte n-am aflat într-o viață. E o carte de proză scurtă, dulce-amară, care surprinde flash-uri din viața badantelor românce. N-am scris despre toate, ar fi ieșit trei cărți. Poate nu-ți vine să crezi însă s-au perindat la patul lui Buni (cum îi spuneam) peste 30 de femei. Diferite ca temperament, studii, caracter, educație. Fiecare cu o poveste în spate. Am ales doar 13 povești, care mi s-au părut mai interesante.

 

A, vreau să mai adaug ceva. Mă întreabă mulți cititori dacă 100% cazurile sunt adevărate. Le spun – iată că repet și aici – că fiecare poveste care se transformă într-o carte (în afara celor SF) pornește de la o întîmplare reală. Însă peste ea intervine scriitorul, o modelează, tușează anumite trăsături de caracter și uneori chiar schimbă pe ici pe colo, astfel încît e posibil să semene destul de puțin cu întîmplarea de la care a pornit. Însă cîtă vreme e citită cu sufletul la gură, dacă cititorul suferă sau se bucură citind, urăște sau iubește alături de personaje, povestea e cît se poate de reală.

3. Ce cărți frumoase ați descoperit în timp?

Recitesc cu mare plăcere autori clasici. O ador pe Jane Austen, pot să o recitesc de zeci de ori fără să mă plictisesc. Îmi plac mult și romanele polițiste, să nu rîdeți. Vara trecută am înnebunit librarii căutînd cărțile lui Gaston Leroux, pe care l-am citit în adolescență. Însă cred că întrebi despre autorii români. Sunt scriitori contemporani despre care se știe prea puțin sau nu ajung la cititor. Și nu pentru că n-ar scrie bine ci pentru că nu există un mod de a se face vizibili.

Îmi plac cărțile care-ți propun dileme, care, dincolo de povestea în sine, te pun pe gînduri. Ei bine, cred că romanele lui Cornel George Popa propun mai mult decît o poveste. Îl recomand cu căldură. Ultimul său roman ”Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibiotecar” te invită să privești spațiul și timpul diferit, prin ochii unui bătrîn pentru care o simplă plimbare în parc este o aventură. Cutremurător din această perspectivă, chiar dacă povestea țesută în jur este simplă.

4. De ce să  citim?

Pentru că scriu cu sufletul. Pentru că, chiar dacă nu respect toate regulile, pictez cuvintele și povestea cu inima. Cu sinceritate, fără să mint. Fără să am o părere și să scriu contrariul doar pentru că dă bine.

 

5. Care e opinia dvs despre literatura română actuală?

Hmm, răspunsul e un întreg roman. Încă își caută drumul. Numai că, din nefericire, își caută și cititorii, rătăciți în noianul uriaș de cărți care se publică și în sărăcia lucie, care nu le permite luxul achiziției de cărți. Însă mai cred că indiferent în ce direcție se îndreaptă lumea și viața culturală, mereu vor fi oameni care ard să scrie și oameni dornici să citească. Iar cumva, grîul se alege întotdeauna de neghină. Așa și în literatură. Cărțile bune se vor alege de celelalte, indiferent dacă cel ce scrie e un necunoscut sau un autor celebru, indiferent dacă despre unul scriu zeci de critici și de celălalt niciunul. Din punctul meu de vedere, cel mai important critic este cititorul.

 

6. Ce plănuiți să scrieți?

O, am în lucru o grămadă de proiecte. Uneori mi-e frică ca nu cumva să mă pedepesească timpul și să nu le pot duce pe toate la bun sfîrșit. Scriu acum despre povestea unei iubiri tragice și suspicioase, cu miros de crimă, care se petrece imediat după revoluție. Am planuri despre un roman privind psihologia diferită în care un cuplu se raportează la aceleași întîmpări care le-a provocat falimentul. Neapărat voi scrie despre povestea unui bărbat care descoperă că nu este omul care-l privește în fiecare dimineață din oglindă, că a avut și o altă viață, total diferită. Cîteva cărți de proză scurtă. Vise…

 

7. Ce alte preocupări aveți în afară de scris și citit?

Pescuitul. Sunt un pescar înrăit, o perioadă am vrut să mă mut în Deltă. Îmi place să gătesc, chiar dacă sunt stîngace și e nevoie de reparații zdravene în bucătărie, după o aventură gastronomică. Iubesc muzica, mai cu seamă genul folk și rockul clasic.

8. Ce temă are romanul dvs de debut “Călătoria”?

E povestea sutelor de mii de femei care au trăit în perioada în care Ceaușescu a interzis avortul, fiind considerat infracțiune și sancționat ca atare. Cartea e o mărturisire – partea mea de vindecare prin scris, cum vă spuneam la început. Subiectul este terifiant: drama (fizică și la nivel de conștiință) pe care o trăiește o tînără profesoară care alege să-și provoacă un avort ilegal. Eroina aleargă pentru o perioadă prin viață ca într-un labirint din care pare imposibil să iasă, labirint unde îi apar îngeri ce vor să o salveze dar, în egală măsură, și draci care o împing la moarte sau pușcărie.

 

9. Un mesaj pentru cititori de orice fel. Mulțumesc.

Citiți! E atît de frumos! Trăiești vieți multiple prin personajele unei cărți și asta este minunat. Și… să nu vă lăsați impresionați de nimeni cînd vă spune – ”această carte e proastă” sau ”o, da, asta e the best”. Construiți-vă propriile voastre impresii și păreri.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: