DISCURSUL IPOCRITULUI


liliAm asistat azi la o lansare de carte, la Oradea. ”Copiii războiului” – autor Varujan Vosganian. Lansarea a fost dublată de o conferință, cu titlul: ”Secolul XX, un secol care nu s-a terminat încă.”

Începuse cînd am ajuns. Așa că m-am strecurat, rușinată de întîrziere și cu ochii plecați, pe un scaun lăsat liber chiar în primul rînd. Sala plină, în jur de 80 – 90 de oameni. Neatentă, la început n-am văzut chipuri cunoscute. Dar mă rodea invidia. La lansarea cărților mele (tot de la Oradea) fuseseră doar 65-70 de oameni.

Noroc că mi-a trecut. În timp ce autorul își ținea discursul, jumătate de sală s-a ridicat și a plecat. M-am uitat siderată. Cum se poate așa ceva, să pleci în mijlocul unei propoziții?

Și m-am prins. Erau elevi de la un liceu, aduși de profesori. Nu  spun că nu-i Ok ca profesorii să meargă cu elevii la lansări de carte sau la alte manifestări culturale. În fond, e un act de educație. Spun doar că mă așteptam ca la o asemenea lansare, a cărții unui scriitor consacrat, cu numeroase premii internaționale, persoană publică cunoscută în toată țara, să fie sala plină cu oameni veniți din propria inițiativă, interesați de carte și autor, nu aduși.

Și, sincer, am fost mîndră de mine, de lansările mele cu sala plină, fără ca cineva să aducă elevi, ca să le umple. Am fost mîndră de cei 80 de oameni de la București, veniți la debut, de alți 80 la Botoșani, de aproape 100 de oameni de la Casa Pogor. Mîndră de fiecare lansare în care oameni neforțați au venit să mă vadă, să cumpere cartea, să stea de vorbă, să mă îmbrățișeze. Și mîndră de fiecare cititor care vrea să mă citească pe mine, simpla Lili Crăciun, fără să fiu om politic, ministru sau vicepreședinte al unei Uniuni. Știu, sună a orgoliu, însă sunt sinceră.

După prezentarea – frumos făcută, la obiect – cărții de poetul Ion Moldovan (de la revista Familia), a venit și rîndul scriitorului. Și-atunci am avut o senzație de greață, care a dat și titlul acestul articol. Ipocrit. De la un capăt la celălalt.

Cu măiestria oratorului (pentru că recunosc, e un orator bun) dl. Vosganian a trecut, pe neobservate, manipulînd inteligent, de la subiectul cărții – interesantă, de altfel – la temele politice actuale, încercînd să ne convingă că poporul român nu are conștiința istoriei, a eroilor, a uitării și a iertării. Detaliind, s-a adîncit și mai mult în ipocrizie.

Să spui că e jenant pentru poporul român întrucît în nici o localitate din țară nu există monumente ale celor căzuți în revoluția din ’89, că nu le știm numele, e ipocrit. E ipocrit pentru că statuile și monumentele nu-s la îndemîna societății civile. E ipocrit pentru că tu ești om politic, care ai fi putut schimba asta. E ipocrit pentru că fiind de partea puterii, era obligatoriu să vii cu soluții nu cu acuze.

Să spui că poporul român nu știe să ierte, că se agață de răzbunare, strecurînd că e vorba de acel strigăt în piață (”DNA/să vină să vă ia” sau ”Susținem DNA”) de la recentele manifestații, e ipocrit. Eu, Lili Crăciun, o anonimă în ale politicii, un cetățean oarecare, pot spune asta. Am și spus-o. Am scris zile în șir că nu ies la manifestații pentru ca să țin partea unei instituții care e plătită să ancheteze fapte de corupție, că nu ies să susțin DNA, că nu-s de acord cu generalizarea ”Să vină să vă ia” pentru că încalcă prezumția de nevinovăție. Eu pot. Tu, Varujan, nu! Pentru  că tu ești unul dintre motivele pentru care s-a ajuns la acest slogan. Pentru că dacă n-ar exista abuzuri din partea voastră, ale politicienilor, n-ar exita nici sloganuri de acest fel.

Să spui că poporul român nu știe să ierte pentru că iată, îi dorește pe infractori la pușcărie, că tu ești pentru prevenție și nu pentru închisoare, e ipocrit. Ca scriitor ești omul simbolisticii. Poate că o parte a sălii n-a înțeles. Eu, însă, fiind și jurist, am priceput foarte bine. Strecura printre cuvinte frumoase apărarea grațierii infractorilor din politică. O maximă ipocrizie.

Să spui că generația mea (a noastră) n-a învins pentru că am ales să fim anticomuniști și să ne luptăm cu comuniștii, purtînd un război cu trecutul și nu cu viitorul, că tocmai din această cauză am pierdut, e ipocrit. Nu, domnule. Am pierdut pntru că voi, comuniștii, v-ați înfipt în toate scaunele puterii. Pentru că voi, comuniștii, ați preluat țara. Voi și securitatea. Iar pentru asta era nevoie de luptă cu trecutul. Pentru că voi, chiar dacă existați, sunteți trecutul.

Ai vorbit despre morții vii, cu referire la cîteva personaje din carte. Dă-mi voie să trec și eu dincolo de subiectul cărții și să spun că morții vii sunteți voi. Voi, care aveți tupeul să veniți și să ne dați lecții de democrație, să ne spuneți că nu trebuia să ne luptăm cu trecutul. E ipocrit să vorbești cu deferență de morții Revoluției, domnule, să ne cerți că nu știm numele celor uciși pentru ca noi să fim liberi. E ipocrit pentru că tu stai la aceeași masă cu criminalul, ești în tabăra lui. Tu, nu eu.

Am tăcut în sală. Mi-era rușine de rușinea pe care ar fi trebuit să o simtă el și să tacă. Am tăcut și am plecat. Însă mă înnăbușea furia, trebuia să scriu.

Mai bine se rezuma numai la literatură. Poate așa, tinerii aceea n-ar fi plecat la jumătatea discursului.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

6 răspunsuri

  1. Vor înțelege mai târziu cine erau promotorii anticomuniști ai Democrației. Să vedem atunci cum scăpați de ei.

  2. Respect stimata doamna ! O analiza admirabila a unor realitati dureroase pentru mulți dintre noi!

  3. Cu tot respectul va intreb, in calitate de ce fel de om judecati un alt om care a deranjat mult prin sinceritate? Cei din tabara in care faceti parte sunt mult mai infestati! Va intreb intreb politicos daca nu va e rusine ca formator de opinie sa denaturati adevarul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: