Fetița vîndută


liliN-a  fost cine știe ce mare bucurie nașterea. Un ghemotoc care urla, cu ochii negri și un ciuf de păr rar în vîrful capului. Al treilea copil într-o familie ieșită cu greu din război și foamete. Încă o gură de hrănit, ce mare bucurie? Și, culmea, eram și fată, Cu alte cuvinte: griji, zestre și alte necazuri tipic femeiești.

Nașterea s-a desfășurat fără surle și trîmbițe. N-au curs valuri de șampanie. Numai bunicii – Buna și Bătrînul – au fost fericiți cu adevărat. Pentru ei, fiecare nou suflet care avea să sară într-un picior, să rîdă sau să plîngă în bătătură lor era o minune.

Tatii i s-a părut atît de obișnuită apariția unui nou plod, încît a uitat să meargă în aceeași zi la Primărie. S-a dus a doua zi și, abțiguit bine, la întrebarea funcționarei a susținut sus și tare că în ziua aia apărusem, cu toate că orăcăiam de 24 de ore.

Mă adusese pe lume moașa. O femeie bătrînă care se pricepea al naibii de bine să scoată copiii din burta nevestelor gravide. Locuia cu două case mai sus. Maternitatea era departe și femeile n-aveau timp și bani să se interneze. Bașca drumurile erau desfundate, ar fi putut naște pe drum, scuturate de hurducăturile căruței.

Oi fi chinuit-o pe mama la naștere?

N-a vrut să-mi spună. Oricum, chiar dacă atunci poate n-am chinuit-o prea tare, am avut grijă să o fac în zilele care au urmat. Urlam și mă zvîrcoleam de se auzea pe toate dealurile Pănceștiului.

—  Ce facem, frate, cu copila asta? E așa de pămîntie că mă tem să nu moară, s-a speriat Măicuța, sora tatii, călugărița care locuia la noi.

—  Nu știu, soro. Numai să nu afle Marița, că n-o mai scot din plîns. O fi al treilea, dar e mamă și s-a atașat de boțul ăsta plîngăcios.

—  Ferească cel de sus!

 

* * *

 

—  Hai, mamă, chiar așa?

—  Chiar. Te înnegrisei, ziceam că n-ai zile. Toată erai vînătă. Nu mai știam ce să fac, doctor nu era la noi în sat. Iar felcerul? O batjocură, mai mereu beat. Te numisem Vasilica, după o măicuță de la mînăstire. Da’ nici numele de sfîntă nu ți-a adus culoare.

—  Mai bine îmi puneați Mărțișoara. Aa, am uitat că tata m-a trecut a doua zi ca și cum atunci m-aș fi născut. Și? Cum am scăpat?

—  A venit bunică-ta și ne-a spus că singura salvare e să te vindem.

—  Cum să mă vindeți?

—  Uite-așa. Să te vindem pe un bănuț. Vînzarea trebuia să se facă pe geam.

—  Hi, hi, hi! De ce pe geam?

—  Nu știu, așa era vraja.

—  Și m-ați vândut?

—  Păi! Trăiești doar.

—  Cui?

—  Măicuței Virginia.

— Aha! He he, uite cum s-a trezit călugărița cu un plod, fără să aibă de a face cu …. Și mai era și înnegrit. Noroc de comuniști că au fugărit-o de la mînăstire. Altfel, cine mama huciului ar fi cumpărat un copil bolnav, care orăcăia încontinuu?

–  Nu mai râde. Uite, asta te-a scăpat. Maica a stat afară, în fața ferestrei, eu înăuntru. Te-am dat pe geamul de la bucătărie.

– A plătit bine, măcar?

– Ei și tu. Să vezi, trebuia să-ți shimbăm și numele.

Dau să o întreb din nou de ce. Tac. Știu, răspunsul va fi același: ”Așa era vraja”.

– Și m-ați redenumit Lili, spun.

– Da, așa te-am strigat apoi, așa te știe toată lumea. În certificat n-am mai putut schimba.

– Lili vînduta, mă amuz.

– Tu râzi, mamă, dar după ce te-am dat, te-ai liniștit. Nu ți-a mai fost rău.

– Clar. Probabil de frică să nu mă vinzi de tot.

Rîd. Rîde și mama.



Categorii:Povestiri din viața reală

3 răspunsuri

  1. Va iubesc doamna Lili ! Am sa va invit la mine la tara, doamne, si cate ati mai avea de scris pe urma.Avem locuri minunate aici, inclusiv un lac de acumulare numit Vida ! Este la 50 km de Oradea .Locurile sunt superbe, indiferent de anotimp. Cu drag in suflet, va port mereu ! Mariana Trip Stiube.

  2. Abia astept sa iti citesc cartile!

Lasă un răspuns la Trip Stiube Mariana Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

@ntonesei's blog

„In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal; sa ai mintea atit de plastica cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar” (Michel Foucault, 1967)

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

daniela.tarau

despre miracolul vietii...

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

<span>%d</span> blogeri au apreciat: