OPINIE JURIDICĂ DESPRE SENTINȚA LUI DRAGNEA


liliCare a fost infracțiunea pentru care a fost judecat?

Dragnea a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000:

”Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”

 

OPINIE PERSONALĂ:

1.Putea fi subiect al acestei infracțiuni?

Da, era secretar general al PSD și Președintele Consiliului Județean Teleorman.

2. Avea autoritatea și influența necesară?

Da, fusese numit  Coordonator al campaniei pentru referendumul de demitere a lui Traian Băsescu și era secretar general al PSD.

3. Ce foloase necuvenite ar fi obținut prin săvîrșirea acestei infracțiuni?

Demiterea lui Băsescu și posibilitatea alegerii unui președinte de la USL ( cu alte cuvinte, validarea nelegală a referendumului).

4. A probat DNA toate susținerile din rechizitoriu?

Se poate lesne observa că din tot rechizitoriul parchetului, faptele pe care prima instanță (dar și instanța de apel) le consideră incriminatorii sunt doar: adresa de organizare de concursuri/manifestații și cele 20 (de fapt, doar o parte din ele) de SMS din ziua votului. Dragnea, însă, a susținut că n-a trimis el nici prima adresă nici SMS-urile iar toți martorii audiați au susținut același lucru fără a indica, însă, cine este autorul.

5. Era posibil ca o altă persoană să fi trimis acele adrese (inclusiv să le fi conceput)?

Teoretic, da. În ziua alegerilor, la sediul de campanie al unui partid, chiar mai mic decît PSD, e o nebunie generală. Cine a participat la o campanie de asemnea anvergură, știe că e adevărat ce spun.

6. Dar ar fi putut fi concepute și de Dragnea?

Sigur că da. Privit din perspectiva probabilităților, cel mai probabil e că el le-a conceput sau a dat ordin să fie concepute. Însă probele n-au stabilit cu certitudine asta, chiar dacă unele purtau semnătura lui (semnătură electronică = un user name și o parolă de care se poate prevala orice om care le știe și are aplicația pe calculator).

7. Ar mai fi trebuit să se administreze și alte probe în dovedirea clară și fără echivoc

a vinovăției sau nevinovăției?

Da. Se putea dovedi cu o expertiză în IT de pe care IP s-au trimis adresele, unde au fost concepute, orice IP păstrînd urme clare ale activității utilizatorului. La fel și cu SMS-urile, cred că aplicația informatică care a fost folosită pătrează urme de pe ce calculator au fost trimise mesajele (sau de pe ce telefon).

8. E suprinzătoare concluzia la care a ajuns instanța?

Din punctul meu de vedere, da. Concluzia la care a ajuns (susținînd că, indiferent de ce a declarat Dragnea și martorii, e logic că adresa de organizare de tombole și manifestații ca și SMS-urile au fost trimise de Dragnea) e surprinzătoare. Orice inculpat trebuie să beneficieze de aplicarea principiului ”orice dubiu profită inculpatului”. De altfel, pentru alți inculpați din dosarul Referendumului, instanța – în aceeași sentință – a ținut cont de acest principiu, achitându-i pentru acuzații mult mai grave – falsificarea listelor de semnături. Iată ce spune instanța cu privire la alți inculpați din dosar: ” În consecinţă, dubiul profită inculpaților, prezumţia de nevinovăţie subzistă faţă de persoanele achitate, nefiind răsturnată prin probele administrate pe parcursul procesului penal, situația nefiind modificată în urma desfășurării cercetării judecătorești în apel ” Mai mult, în condițiile în care Parchetul avea elemente din care să rezulte că martorii – care au susținut că nu Dragnea a conceput/trimis acea adresă și acele SMS-uri – au mințit, ar fi trebuit să le întocmească dosare penale privind săvîrșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Surprinzător este și faptul că instanța se ferește să spună că declarațiile martorilor sunt mincinoase, folosind cuvîntul ”neverosimile” – un termen care nu are conotații penale.

(Opinia este a autorului articolului)

 

JUSTIFICAREA OPINIEI (din rechizitoriu și reținerile instanței)

 

Care au fost indiciile, fapele și probele indicate de procurori în rechizitoriu?

  1. Unul dintre indiciile iniţiale de fraudare a votului = procentul la vot în unele judeţe: 74,7% Teleorman, 70,1% Gorj. Media la nivelul întregii ţări a fost de 46,24%
  2. Au susținut procurorii că deoarece cercetările sociologice efectuate indicau o intenţie de vot care nu garanta validarea referendumului, inculpatul a cerut persoanelor aflate în sfera sa de influenţă şi autoritate să săvârşească o serie de acte interzise de lege cu scopul de a creşte artificial participarea alegătorilor la procesul electoral.
  3. Dragnea a coordonat un mecanism complex, în scopul fraudării rezultatelor. Elementele acestui mecanism ar fi fost:

– un sistem informatic ce permitea schimburi de mesaje SMS, în timp real, în scopul comunicării prezenţei la vot, permițând identificarea secţiilor de vot cu o prezenţă slabă,

– transmiterea de mesaje coordonatorilor şi/sau membrilor secţiilor de votare, în vederea luării de măsuri pentru creşterea artificială a numărului de votanţi;

– o reţea alcătuită din coordonatorii judeţeni şi locali ai PSD şi persoane care comunicau în sistemul informatic informaţii despre prezenţa la urne, modul cum s-a votat şi care recepţionau mesaje de la coordonatorul campaniei.

  1. Dragnea a emis două adrese destinate organizaţiilor judeţene ale PSD, respectiv preşedinţilor şi directorilor de campanie ale acestora, precum şi primarilor PSD din ţară, prin care
  2. Solicita prefecţilor să propună înființarea de secţii de votare în staţiunile turistice.
  3. Sub aspectul laturii obiective – procurorii au prezita că faptele s-au săvârșit cu intenție directă.

 

Așadar procurorii au propus ca probe:

  • Două adrese emise de PSD ( de coordonatorul campaniei – Dragnea) una de organizare de tombole și manifestații numai pentru cei care aveau pe buletin ”votat”, cealaltă de retragere a organizării tombolelor (procurorii susținînd că cea de a doua e dovada conștientzării ilegalității din prima adresă)
  • sistemul informatic în sine
  • SMS-urile trimise în teritoriu (20 din care cele de la 15:20:49 şi 16:51:15 au fost apreciate de Parchet că reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art.5 din Legea nr.677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal ale acestor persoane, precum şi a prevederilor Legii nr.3/2000 privind confidenţialitatea votului)
  • Propunerea pentru înființarea de secții de vot în stațiuni – care, în opinia procurorilor ar fi fost nelegale.
  • martori
  • expertize

 

CE DISPUNE PRIMA INSTANȚĂ

Prin sentinţa penală nr.341 din 15 mai 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a dispus următoarele:

  1. În aplicarea art.5 Cod penal: În baza art.13 din Legea nr.78/2000 a condamnat pe inculpatul Dragnea Liviu Nicolae la pedeapsa de 1 an închisoare.
  2. În baza art.71 Cod penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.64 alin.1 lit.a, b Cod penal anterior,
  3. În baza art.81 Cod penal anterior a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.
  4. Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal anterior şi, în baza art.71 al.5 Cod penal anterior, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

 

 Ce reține prima instanță pentru a ajunge la hotărîre?

  1. Cu referire la studiile sociologice despre care spunea parchetul că ar fi spus că pragul electoral urma să nu fie atins (unul din motivele pentru care Dragnea ar fi săvîrșit infraciunea) prima instanță reține că nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la existenţa unor studii de specialitate și că din înscrisurile depuse a reieşit contrariul, anume că intenţia de vot, conform instituţiilor de sondaj, depăşea limita cerută de lege.

– Prima instanţă a considerat că întreaga conduită adoptată de Dragnea s-a subsumat prerogativelor şi obligaţiilor ce decurgeau din funcţia pe care o avea și a obiectivelor stabilite, fără a fi fost determinată de rezultatele unor sondaje.

  1. Cu referire la propunerea de inființare de secții de votare în stațiuni turistic
    Prima instanță reține solicitarea inculpatului nu încalcă prevederile legale şi nu constituie o formă de manifestare ilicită a autorităţii sau a influenţei sale.

Ca atare, prima instanță a înlăturat această acţiune din conţinutul laturii obiective a infracţiunii și a constatat că adresa trimisă Prefecturilor a fost emisă şi transmisă în conformitate cu cerinţele legii.

 

  1. Cu privire la adresa nr.687/SG/13.07.2012 (îndemnarea la acțiuni de tip tombolă cu premii sau acces gratuit la evenimente, condiţionat de dovedirea prezenţei lor la vot)

Prima instanţă a precizat că o asemenea conduită, ce a presupus folosirea influenţei şi a autorităţii în partid a inculpatului, a încălcat dispoziţiile art.54 din Legea nr.3/2000, care incriminează acţiunile constând în „promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului”. S-a apreciat că adresa analizată are un caracter de autoritate, care reiese din modul de concepere al frazei de debut şi a celei finale, fiind folosită forma verbală imperativă:„vă solicit”,„cer ca în cel mai scurt timp să ne comunicaţi măsurile pe care le-aţi dispus în acest sens”.

Deşi prin declaraţiile date în faţa instanţei de fond, martorii au susținut că adresele care le parveneau de la conducerea partidului aveau un caracter de recomandare, prima instanţă a considerat că infracțiunea de folosire a influenței poate privi și o recomandare transmisă de o persoană cu o funcție importantă în partid, desemnată să coordoneze anumite activități, persoană pe care partidul se bazează pentru punerea în aplicare a strategiei de obținere a succesului demersului respectiv.

În continuare, instanţa de fond s-a referit la împrejurarea că pe data de 14.07.2012, inculpatul a transmis aceloraşi destinatari adresa cu nr.688/SG (cea de revocare a primei adrese), realizând că prin conţinutul adresei nr.687/SG din 13.07.2012 se contravine dispoziţiilor legii.

Prima instanţă a constatat (contrar rechizitoriului, care susţine că mesajul transmis prin adresa nr. 687/SG/13.07.2012 ajunsese la cunoştinţa opiniei publice, fapt ce l-ar fi determinat pe Dragnea Liviu Nicolae să o emită pe cea de a doua) că în presă au apărut informaţii despre adresa în litigiu doar la data de 16 iulie 2012, Biroul Electoral Central fiind sesizat de TVR la 17 iulie 2012.

Înalta Curte a considerat că momentul la care s-a consumat infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000 a coincis cu transmiterea adresei cu  nr.687/SG din 13.07.2012, când destinatarii ei au luat cunoştinţă de conţinut, nefiind relevantă împrejurarea că prin cea de a doua adresă, emisă la 13 iulie 2012, s-a dispus revenirea la măsurile dispuse prin prima adresă; totodată, instanţa de fond a apreciat că această a doua adresă nu constituie o desistare, în sensul art.22 din Codul penal anterior, deoarece desistarea nu poate interveni atunci când actul de conduită a ajuns deja la cunoștința martorilor, ci presupune o abandonare din proprie iniţiativă a executării infracţiunii, nu o renunţare impusă de anumite împrejurări exterioare. Mai mult, s-a subliniat că desistarea presupune ca autorul să se afle în faza actelor de executare a infracţiunii, nemaiputând interveni atunci când executarea s-a terminat (fără să se producă rezultatul) ori după ce infracţiunea s-a consumat.

Prima instanţă a considerat că sensul adresei nr.688/SG/14.07.2012 este de renunţare integrală asupra tuturor activităţilor care intrau în contradicţie cu dispoziţiile legale, chiar dacă textul nu se referea la anularea integrală a activităţilor dispuse prin adresa nr.687/SG/13.07.2012.

Sub aspectul infracţiunii analizate, instanţa de fond a arătat că nu este relevant dacă acţiunile propuse prin adresa nr.687/SG/13.07.2012 s-au realizat efectiv, întrucât cel care şi-a folosit influența răspunde pentru fapta proprie, şi nu pentru eventualele fapte ale destinatarilor adresei. Reţinând că fapta analizată face parte din conţinutul elementului material al infracţiunii prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000, Înalta Curte a constatat, totodată, că datorită timpului extrem de scurt în care prima adresă a avut valabilitate şi în care a produs efecte juridice, pericolului social prezentat de întocmirea şi transmiterea primei adrese este unul redus, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale afectate.

Inculpatul Dragnea nu a recunoscut conceperea şi/sau transmiterea adresei nr.687/SG/13.07.2012: ”Când ajungeam la sediu mi se prezenta o listă cu adresele comunicate în ziua sau în zilele precedente. În acest mod am aflat despre adresa referitoare la organizarea de tombole, chiar a doua zi după ce a fost transmisă. Am intervenit imediat şi am transmis o altă adresă.

Martorii (Zobuian Iuliana Mihaela şi Frunzete Claudia Elena) au declarat în faţa primei instanţe, în esenţă, că nu cunosc cine a conceput şi cine a transmis adresa în discuţie dar că nu a concepus-o/ trimis-o Dragnea

Prima instanță reține că: ”Cu toate că prin declarațiile martorilor s-a încercat exonerarea de răspundere a oricărei persoane şi s-a conturat imaginea unei activităţi dezordonate, haotice, necontrolate ierarhic a staff-ului de campanie al PSD (sugerându-se ideea că orice persoană care deţinea parola şi username-ul ar fi putut interveni în procesul de luare a unor măsuri importante în cadrul campaniei electorale), prima instanţă a reţinut că răspunderea asupra conceperii şi transmiterii adresei nr.687/SG/ 13 iulie 2012 revine inculpatului. 90 A apreciat că luarea măsurilor propuse prin adresa anterior menţionată reprezenta o iniţiativă ce privea strategia naţională de campanie electorală care, în mod logic, nu putea aparţine decât coordonatorului campaniei, adică însuşi inculpatului Dragnea Liviu Nicolae şi care nu puteau fi luate decât cu cunoştinţa acestuia, fiind exclus ca un astfel de document, prin care se trasează sarcini amănunţite pentru activele de partid de la nivelul întregii ţări, să fi fost iniţiat şi transmis de către o persoană necunocută, un voluntar sau un simplu membru de partid, aflat în secretariat, cu acces nelimitat la calculator şi fără informarea inculpatului. Această concluzie a fost întărită de lipsa oricărui interes în efectuarea de demersuri pentru identificarea persoanei despre care se susţine că ar fi conceput şi transmis adresa, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru această faptă.”

 

  1. Transmiterea de SMS-uri. Sistemul informatic

Înalta Curte a apreciat:

4.1. Că susţinerea din rechizitoriu privind realizarea acestui program pentru referendumul de demitere a preşedintelui nu este confirmată de nicio probă.

4.2. Că nu se poate reţine vreo ilegalitate în utilizarea unui atare sistem informatic, cu atât mai mult cu cât acest sistem nu interfera, în nici un mod, cu programul informatic ce asigura numărătoarea oficială a voturilor la nivel local sau naţional.

4.3 Că utilizarea, în sine, a unui asemenea program nu încalcă dispoziţiile legale.

4.4 că nu poate fi reținută susţinerea Parchetului, în sensul că sistemul informatic permitea obţinerea de informaţii precise, în timpul procesului electoral, despre modul cum s-a votat în secţiile de votare de pe tot cuprinsul ţării.

Înalta Curte a observat că susţinerea Ministerului Public este contrazisă de probele administrate încă din cursul urmăririi penale, dar este şi neverosimilă.

Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că programul informatic nu a fost folosit pentru aflarea datelor privind modul în care s-a votat pe parcursul zilei, ci numai pentru comunicarea rezultatelor oficiale finale înregistrate la nivelul fiecărei secţii.

 

  1. Cu privire la mobilizarea membrilor de partid, primari, consilieri etc. pentru a spori participarea la vot prin mijloace nelegale

Instanţa de fond a precizat că aceasta putea fi accesată folosind un username şi o parolă şi permitea transmiterea de mesaje, primite de destinatari sub forma unui SMS din partea numărului 1855.

Înalta Curte a reţinut că din totalul celor 20 de mesaje transmise în ziua de 29.07.2012, 12 sunt semnate Liviu Dragnea, 2 sunt semnate PSD – SG, unul este semnat SG, iar celelalte sunt nesemnate.

S-a stabilit că mesajele transmise la orele 15:21:10 şi, respectiv, la 16:47:42 sunt, în mod neechivoc, semnate de Dragnea Liviu Nicolae.

Cât priveşte autorul mesajelor din ziua de 29.07.2012 inculpatul Dragnea s-a apărat, în mod constant, susținând că nu a avut cunoştinţă de conţinutul şi transmiterea lor

Martorii Frunzete Claudia-Elena, Zobuian Iuliana-Mihaela, Ciubotariu DanIonuţ şi Băţăgui Alexandru au declarat că mesajele erau transmise de ei înşişi, dar că nu cunosc persoana care le-a conceput însă nu era Dragnea.

Prima instanță a apreciat că mesajele au fost concepute de Liviu Dragnea, că inculpatul Dragnea Liviu Nicolae a fost prezent pe tot parcursul zilei de 29.07.2012 la sediul de campanie al PSD (lipsind doar o oră în timpul dimineţii), unde a solicitat şi primit informaţii referitoare la prezenţa la vot, astfel că a fost considerată neplauzibilă ipoteza că o altă persoană, necunoscută, ar fi luat decizii şi ar fi dat dispoziţii imperative coordonatorilor judeţeni

Instanţa de fond a respins varianta că autorul mesajelor ar fost „un tânăr voluntar lipsit de experiență” în campania electorală, neputând primi apărarea că „aceste mesaje erau fără finalitate, întrucât ele se adresau unor persoane care nu puteau părăsi secţiile de votare, fiind membre ale comisiilor secţiilor în care aveau atribuţii”, întrucât destinatarii acestor SMS-uri erau coordonatorii campaniilor electorale la nivel judeţean, şi nu reprezentanţii partidului din secţiile de votare

Prima instanță a stabilit astfel: ”Concluzia logică desprinsă de instanţă din întregul material probator, a fost aceea că cel care a dispus trimiterea mesajelor către coordonatorii judeţeni, reprezentând solicitări de acţiuni efective, de natură a îmbunătăţi procentul de prezenţă la vot a fost inculpatul Liviu Dragnea  iar aceste mesaje erau ilegale (conţin solicitarea neechivocă ca reprezentanţii din birourile electorale ale secţiilor de votare să întocmească liste cu persoanele care nu îşi exercitaseră dreptul la vot până la aceste momente, pe care trebuiau să le comunice militanţilor PSD şi PNL, care urmau să se deplaseze acasă la cetăţeni pentru a-i determina să participe la vot.”)

În contextul dat, instanţa de fond a considerat că solicitarea adresată de inculpat, de a se colecta, extrage, utiliza şi dezvălui către terţi, în mod ilegal, datele cu caracter personal ale cetăţenilor înscrişi pe listele de votare care nu-şi exercitaseră dreptul la vot, a constituit un mod de exercitare a influenţei şi autorităţii acestuia, în scopul de a se obţine participarea la procesul electoral a alegătorilor care nu votaseră până atunci.

Înalta Curte a constatat că rezultatul infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în vederea obţinerii unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul s-a produs în momentul transmiterii acestor mesaje, nefiind necesară şi întocmirea 107 efectivă a listelor cu date personale, nicidecum a deplasării în teren, la domiciliul cetăţenilor, pentru a se constata consumarea efectivă a infracţiunii.

 

  1. Referitor la îndemnul de la merge la vot

– Înalta Curte a reţinut că, într-adevăr, nu există nicio dispoziţie legală care să interzică îndemnarea cetăţenilor să meargă la vot chiar şi în ziua referendumului, aceste activităţi nereprezentând o formă de campanie electorală după expirarea perioadei permise de lege.

Înalta Curte a constatat că adresarea, în ziua referendumului din 29 iulie 2012, a mesajelor de a merge sau nu la vot, nu constituie, sub nicio formă, campanie electorală, fiind aşadar permisă folosirea acestora. A precizat că ceea ce legea interzice este adresarea de îndemnuri referitoare la cum anume să se voteze, exercitarea de presiuni directe sau indirecte pentru a participa la vot sau nu, folosirea datelor cu caracter personal fără consimţământul persoanei vizate. Aşa fiind, Înalta Curte a subliniat că prin reţinerea vinovăţiei inculpatului Dragnea pentru transmiterea mesajelor anterior arătate nu a sancţionat promovarea îndemnului la vot şi nici nu a îngrădit activitatea partidelor politice cu privire la stimularea participării electoratului la vot, ci doar folosirea de mijloace ilicite în acest scop, ce au transformat un demers legal într-unul contrar legii.

Referirile din aceste mesaje la: folosirea caravanelor electorale pentru a îndemna cetăţenii să iasă la vot; difuzarea mesajului potrivit căruia premierul Ungariei a cerut cetăţenilor români de origine maghiară să nu valideze referendumul, alternativ cu difuzarea imnului naţional „Deşteaptă-te române”; luarea de măsuri ca toţi alegătorii care stăteau la coadă la secţiile de vot să fie consideraţi ca aflându-se în incinta acestora, pentru a putea vota la ora 2100, la închiderea urnelor; luarea de măsuri ca numărătoarea voturilor să se desfăşoare în condiţii corecte şi îndemnul de a număra „cu curaj” voturile, la închiderea urnelor, au fost considerate manifestări ale unei conduite normale, situate în limitele legalităţii, proprii persoanei care conduce campania electorală.

Înalta Curte a constatat că nu se poate reţine o legătură între mesajul transmis la ora 2253 şi fraudele din cele 11 secţii de votare

Prima instanţă a arătat că inculpatul şi-a exercitat influența asupra persoanelor din sfera sa de autoritate, formulând indicaţii clare cu privire la felul în care acestea trebuiau să acţioneze pentru atingerea unui scop legitim constând în mobilizarea cetăţenilor de a participa la vot. A mai arătat instanţa că acest scop a devenit unul ilicit, prin solicitarea inculpatului de a fi folosite mijloace interzise de lege în vederea realizării lui, ceea ce a avut drept consecinţă transformarea folosului în unul necuvenit.

Prima instanţă a apreciat că activitatea sa infracţională nu poate fi legată de fraudele din secţiile de votare, neputând fi stabilită o legătură între telefonul dat de inculpat martorului Boboc Valentin Gabriel, la ora 20:38:57 şi aceste fraude.

 

CE REȚINE INSTANȚA DE APEL

 

Aceleași lucruri, fapte și probe pe care le-a reținut și ÎCCJ  – completul de 3 judecători – doar că a admis apelul parchetului – referitor la faptul că faptele n-au avut un pericol redus și, pe cale de consecință a majorat cuantumul sentinței.

–  ”Deşi s-a încercat să se acrediteze ideea că la sediul PSD era un mediu de lucru dezorganizat şi haotic, unde aveau acces necontrolat foarte multe persoane, atât din staff-ul de campanie, cât şi voluntari, declaraţiile martorilor Zobuian Iuliana, Băţăgui Alexandru şi Frunzete Claudia nu sunt credibile sub acest aspect, în măsura în care sugerează că oricine trecea prin sediul PSD avea acces la e-mailul Secretariatului General şi la semnătura scanată a inculpatului Dragnea şi putea concepe, redacta, ataşa semnătura electronică şi transmite o comunicare e-mail către adresele de contact ale membrilor staff-ului de campanie din ţară, ba chiar să înregistreze adresa respectivă în Registrul de intrări-ieşiri, fără a fi observat de martori sau de alte persoane din sediu.”

”Chiar acceptând ipoteza neplauzibilă că toate persoanele ce se aflau în sediul PSD în vederea desfăşurării de activităţi electorale ar fi avut acces liber la contul de e-mail al Secretariatului General al PSD, se constată că situația era diferită în ce privește posibilitatea utilizării semnăturii electronice a inculpatului Dragnea (ce a fost aplicată și pe adresa nr.687/SG din 13 iulie 2012).”

– ”Nu în ultimul rând, susţinerea apelantului, în sensul că nu ar fi fost prezent în acea zi în sediul de campanie nu a fost probată, după cum nu a fost probată nici susţinerea că ar fi avut o discuţie cu membri ai partidului a doua zi, în încercarea de a afla cine este autorul adresei. Ca atare, Completul de 5 Judecători va înlătura din ansamblul probator, în mod justificat, părţile din declaraţiile martorilor care nu pot fi explicate în contextul faptic al cauzei, astfel cum s-a argumentat anterior.”

 

– ”Instanţa de control judiciar va acorda valoare probatorie recunoaşterii de către martorii menţionaţi a faptului că au transmis mesaje tip sms, însă va înlătura declaraţiile lor, în sensul că nu cunosc cine a fost decidentul pentru redactarea, conţinutul şi expedierea în teritoriu a mesajelor tip sms.” â

”…instanţa respingând această încercare a martorilor de a-l exonera, în mod nerealist, pe apelantul intimat inculpat de răspunderea pe care însăşi funcţia asumată o impunea cu necesitate.” Exprimări cu caracter imperativ de tipuldenotă conceperea şi transmiterea mesajelor nu de către simpli membri de partid sau de voluntari fără experienţă, ci de către o persoană cu maximă autoritate, nu doar în cadrul partidului, ci şi în cadrul Uniunii Social Liberale, care, în contextul dat, nu putea fi decât apelantul inculpat.”

PS. Întreaga sentință se poate citi aici

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri


Categorii:Juridice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: