Ne-au făcut din vorbe


Încurajată de succesul electoral consistent, obținut în baza argumentării abile a unui program care promitea numai lapte și miere, alianța de guvernare scoate acum la iveală și broscoiul râios pe care trebuie să-l înghițim odată cu bunătățile promise: creșteri mici la venituri mici și creșteri mari la veniturile mari, devalorizarea leului și scumpiri în cascadă la energie și alimente, care înghit deja bruma de lei în plus pe cuponul de pensie. Toate sunt cuprinse într-un buget fantezist, dezechilibrat, bazat pe o creștere invocată doar atât cât să justifice aberațiile pe care le cuprinde.

Comisia Europeană estimează în prognoza de iarnă o creștere economică pentru noi de 4.4% în 2017, mai mică decât cea luată în considerare de guvernul nostru la construirea bugetului actual, de 5,2%. Ceea ce înseamnă că la prima rectificare de buget, care va deveni obligatorie după nerealizările din primele 2 trimestre, o să apară tăieri drastice. De unde? Iarăși de la drumuri, sănătate, învățământ și cultură, ca de fiecare dată? Curtea de Conturi spune ca veniturile, în special din fonduri UE, au fost supraestimate în 2015 și 2016. Noul buget le supraestimează din nou, la aproximativ 22 miliarde lei în 2017, practic imposibil de realizat în baza proiectelor deja înaintate și aprobate. Nu vreau să intru în detalii tehnice, dar construcția bugetară înaintată președintelui pentru promulgare prezintă o fractură logică: deficit sub 3% din PIB în baza unor cheltuieli mai mari și a unor încasări mai mici decât cele din anii trecuți.

Cum se poate una ca asta? Pare simplu, prin împrumuturi. Guvernul arată că va apela la credite de angajament de peste 54 miliarde lei, ceea ce va duce gradul de îndatorare la peste 40% din PIB (acum este de 39%). Nimic grav, veți spune, numai că așa au spus și grecii înainte de a se prăbuși în hăul falimentului întregii economii naționale cam prin aceleași metode: creșteri de venituri nejustificate de vreun avans tehnologic sau de creșterea productivității și împrumuturi interne și externe de-a valma, toate pe fondul unei corupții comparabilă cu cea de la noi.

Tot aici intră și ceea ce se profilează a deveni noua țeapă a secolului, respectiv înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții. În Norvegia un asemenea fond produce bunăstare la parametri maximali pentru populație, numai că noi nu suntem norvegieni. După ce am văzut că prima grijă a noii puteri a fost să se autograțieze și apoi să împartă un buget enorm al Ministerului Dezvoltării pe cumetrii politice, temerea utilizării tendențioase a banilor Fondului devine pe deplin justificată.

Programului de guvernare spune că Fondul va fi constituit din companiile de stat profitabile, vreo 200, cu o valoare de circa zece miliarde euro. Fondul va putea folosi veniturile din dividende ale acestor companii, precum și cele din emisiuni de obligațiuni sau din vânzarea de active. În afară de asta, bunurile statului în aceste companii ar urma să fie folosite drept garanții pentru obținerea de împrumuturi. Dar nicăieri nu există vreo garanție că banii ar urma să fie folosiți pentru investiții.

Aș putea fi acuzat de proces de intenție dacă nu aș avea la îndemână un precedent pe cât de scandalos pe atât de trist. Tot Tăriceanu, și nu cred că este o coincidență, a înființat un asemenea Fond Național de Investiții, prin OUG 113/2006, potrivit căreia banii proveniți din privatizări urmau să fie folosiți pentru investiții. În cele din urmă, cei 11 miliarde de lei obtinuți din privatizarea BCR și a unor filiale din Electrica au fost folosiți în 2007 și 2008 pentru acoperirea deficitului bugetar rezultat din exact aceleași măsuri populiste pe care le aplică acum echipa Dragnea-Grindeanu.

Nu vreau să rezulte că sunt împotriva măririlor de venituri, ba chiar cred că ni se cuvin, dar mai cred că acestea trebuie făcute cu măsura dată de puterile veniturilor țării. Altfel suntem ca o familie care împrumută de la bancă, pradă banii pe consum și apoi își pierde casa pusă gaj, dând vina pe oricine altcineva din univers în afara membrilor ei. Aidoma acestui exemplu, risipa rezultată din acordarea unor venituri mai mari decât cele sustenabile și tăierea investițiilor, pentru a câta oară?, va afecta dezvoltarea şi perspectiva unor noi creșteri, cu pagube greu sau imposibil de recuperat. Adică drumul sigur spre subdezvoltare.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 15.02.17

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: