Fugiiți! Vin extratereștrii.


lili

Ioi! Care stați aproape de Palatul Cotroceni, mereți repede și spuneți-le bunicilor de acolo că-i bai mare. Să plece de urgență acasă, că-i nenorocirea nenorocilor. Tot o fugă să o ție, să se închidă în casă, în apartamente și să nu dea drumul la nimeni.

Taman amu’ 10 minute au plecat de la noi patru extratereștri. Niște monștri lați, urîți, scot flăcări pe gură și au luminițe în palmă. Uf, abia mi-am revenit. Cosma plînge într-un colț că i-au mîncat tătă slana, eu mă vaiet. Nemernicii au suit în farfuria aia zburătoare butoiul meu de varză. Mîmîiau și dădeau din cap fericiți, leorbăind la moare. No, mînca-i-ar boala, din ce mai fac io sarmale?

La plecare au strepezit printre dinți că-n 20 de minute sunt la București, la nevinovații de la Cotroceni.

– De ce acolo, am întrebat timid.

– Ceilalți ni s-au închinat, a tunat o pocitanie, de credeam că vine peste mine Catrina. (Nu, bre, nu țața Catrina de la țară, uraganul ăla rău).

– Da de unde știți voi care cu cine ține?

– Avem aparatură șmecheră cu care am însemnat – fără să se vadă – fiecare om dacă strigă Jos Guvernul sau Jos Iohannis.

– Aha, am mormăit, deci sunteți cu Iohannis.

– E de-al nostru, a cotcodăcit unul ce părea a le fi șef. Uită-te și tu, seamnă că marea majoritate a românilor?

Ce să le zic? Am tăcut. Oricum, Maică Precistă, cică vor da peste ei cu cenușă otrăvitoare, îi vor pîrjoli în lasere psihotronice. Fugiți!

Am reușit să mă dau bine pe lîngă unul (dacă nu era Cosma, cred că puneam de-un moment romantic) și mi-a șoptit că oamenii mai au o șansă să scape.

– Care, l-am întrebat, hotărîtă să-i salvez.

 

– Să se închidă în case și să pună la ferestre cîte o ceapă, neapărat zdrobită cu pumnul.

– Da’ de ce? Și de ce ceapă?, am rîs.

– Ei, secrete vechi din altă lume. Nu poți ști tot. Dar prin ziduri și prin ferestre cu ceapa pe pervaz, armele noastre nu pot trece.

Pe cuvînt, inițial nu l-am crezut. Dă-l în mă-sa, am zis, astea-s  baliverne de amăgit muierile slabe. Dar când l-am auzit pe șef urlînd, era să cad din picioare.

– IQ, sper că nu i-ai spus de ceapă? Că…

– Nu șefu’ IQ 150, nu, a fugit romanțiosul de lîngă mine.

De aia zic! Fie-vă milă de oamenii ăla, mereți și le spuneți să fugă cît îi țin picioarele acasă. Și nu uitați să le repetați, da? Chitiți înăuntru, cu ușa încuiată și ceapă multă zdrobită pe pervaz.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: