Valul care nu mai poate fi oprit


89-17

Asistăm, probabil, la apariția celei de a treia republici române, după cea comunistă și cea post-comunistă a capitalismului de cumetrie, numai că procesul este unul greoi, complet diferit de 30 decembrie 1947 sau 22 decembrie 1989. Noua republică are o dată de naștere, 31 ianuarie 2017, dar nu are lideri, nu are o mișcare călăuzitoare coagulată și există deocamdată doar în spiritul sutelor de mii de oameni care au ieșit șase nopți la rând pe străzile țării.

Ieri, Guvernul Dragnea – apropo, mai există oare vreo țară în lume în care legislativul (inclusiv executivul, prin interpuși) să fie condus de un infractor aflat în curs de executare a pedepsei? – a „cedat”, abrogând infamul document care a aprins vâlvătaia protestelor. Am pus ghilimele deoarece juriștii care știu cu adevărat carte au demonstrat că și această a doua ordonanță, cea de abrogare, este tot neconstituțională și, mai mult, încalcă regulile procesului legislativ. Ca atare, poate fi atacată și doborâtă fără prea mare efort. Nu intru în detalii, fiindcă limba juridiceză ne-a pus creierii pe moațe săptămâna aceasta, este treaba specialiștilor să se pronunțe. De aici și profunda neîncredere pe care câștigătorii detașați ai alegerilor din decembrie trecut au reușit să o pună între ei și popor în numai patru săptămâni de la preluarea puterii.

Aici nu mai este vorba despre curente politice, soluții economice și găselnițe legislative, ci despre aroganță, interes personal și despre, să mă iertați, prostie. Liderii PSD aveau la îndemână cel puțin exemplele Ungariei și ale Poloniei. În loc să supraimpoziteze multinaționalele, în fruntele cu băncile care capitalizează ura a aproape întregii populații, să ieftinească energia și carburanții umblând la accize, să creeze câteva facilități pentru micii antreprenori locali și abia apoi să modifice Codurile Penal și de Procedură Penală cu cele peste 60 de decizii ale CCR care există deja în acest sens (probabil că nimeni nu s-ar fi scandalizat sau nici măcar observat că între ele s-a strecurat și albirea liderului PSD și a acoliților) s-au repezit la ce-i ardea cel mai tare: scăparea fraților aflați în vizorul legii și deschiderea băierilor pungii bugetare pentru clientela de partid. În loc să fructifice o victorie răsunătoare, facilitată de o opoziție ca și moartă, care nu a fost în stare să ofere o alternativă acceptabilă, au tras o copită-n șiștariul plin din chiar prima zi de guvernare, arătând clar că nu au înțeles că România, de vreo 3-4 ani, este alta.

Conștiința unei generații nu se formează peste noapte ci prin participare afectivă la evenimente cu mare încărcătură emoțională, din acelea care lasă urme adânci în societate. Tinerii de astăzi nu au apărut de nicăieri. Au început să iasă pe străzi ca să apere, așa cum i-au învățat părinții lor, depozitele aurifere de la Roșia Montană, apoi ca să se împotrivească fracturării subsolului românesc pentru exploatarea gazelor de șist, i-a unit tragedia de la Colectiv, apoi alegerea președintelui – da, aceea în care Iohannis probabil nu ar fi câștigat dacă PSD găsea un candidat mai bun decât unul dintre exponenții mafiei bugetofage – apoi ca să apere pădurile de tăieri ilegale și tot așa. Au deprins știința protestului și o aplică din ce în ce mai eficient, mai ales după ce au început să apară și rezultatele concrete, în sensul celor solicitate de ei. Nu-i tocmai cel mai democratic mod de a conduce o societate care se declară parlamentară dar, în condițiile unei absențe de la vot explicabilă prin oferta politică extrem de săracă, e mai mult decât nimic.

Soluția onorabilă, și anume păstrarea guvernării PSD dar cu o altă echipă, cât de cât onestă și pusă pe treabă, devine cu fiecare zi de continuare a protestelor din ce în ce mai puțin probabilă. Cu graba incalificabilă de a-și începe guvernarea printr-o mârșăvie, PSD s-a aruncat în gol fără să-l fi împins cineva. Când în numai trei săptămâni ai reușit să ridici împotriva ta jumătate din popor – tocmai partea cea mai activă și productivă a lui, toate guvernele lumii civilizate, toată presa occidentală și pe liderii celor mai importante centre de putere, nu mai rămân prea multe de făcut și nici posibilități de scăpare.

Leul s-a devalorizat, investitorii vând la foc automat obligațiunile de stat românești iar agențiile de rating se încruntă, pregătind scăderea drastică a cotațiilor țării. Treaba lor, ne-au supt sângele destul – o să spuneți, numai că… nu-i așa. Când vrei să intri într-o lume (cea civilizată, în cazul nostru) respecți regulile ei, altertă nativa fiind excluderea. În condițiile unui leu mai scump (balanța noastră este cronic negativă, adică importăm mai mult decât exportăm), a unor finanțări externe din ce în ce mai scumpe și a fugii investitorilor, programul de guvernare care i-a convins inclusiv pe cei care nu simpatizau PSD să îl voteze, devine din ce în ce mai greu de înfăptuit ba, hai s-o spunem pe aia dreaptă, irealizabil.

Valul de indignare care mătură România precum și entuziasmul care alimentează tinerilor speranța că pot schimba țara într-una mai bună se lovesc deocamdată de zidul jumătății bugetare a României, alimentată iresponsabil de profitorii vechilor cutume. Partidul păstorit de Iliescu nu este unul democrat, a mai dovedit-o, nu știe să negocieze. Și va face ceea ce știe mai bine: se va baricada în buncăre și-și va scoate „oștenii” în stradă.

În cele din urmă noua republică va învinge, fără îndoială, dar cu ce preț?

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 06.02.17

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

2 răspunsuri

  1. 🙂

    Dvs. citiți engleză ? Știți ce povestesc americanii despre „civilizație” ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: