ABUZUL ÎN SERVICIU – întrebări și interpretări


 

liliTEXT NOU

”Fapta funcționarului public care, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu știință, îndeplinește un act prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de urgență sau nu îndeplinește un act prevăzut de dispozițiile exprese dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de urgență și prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 de lei ori o vătămare gravă, certă și efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, astfel cum sunt garantate de legile în vigoare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul emiterii, adoptării sau aprobării de acte normative.”

TEXT VECHI

”Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”
HAI SĂ ANALIZĂM CE SE SCHIMBĂ:

  1. Primul cuvînt care le diferențiază este ”exercitatea” (text vechi) și ”îndeplinirea” (text nou).

Conform DEX:

  • a îndeplini = a săvârși, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârșit
  • a exercita = A practica, a îndeplini o profesie, o funcție, a face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență.

 

ÎNTREBARE: Există între cele două noțiuni vreo deosebire care să favorizeze infractorii care săvîrșesc infracțiunea de abuz în serviciu, deosebiri pe care să-și brodeze apărarea apărătorii acestora? Una o cuprinde pe cealaltă? Luăm în considerare faptul că noțiunea de ”a exercita” din textul vechi a fost înlocuită cu noțiunea de ”a îndeplini”.

 

  1. Textul vechi nu folosește expresia”cu știință” – ceea ce înseamnă că era admisă ca infracțiune fapta comisă cu ambele forme ale intenției, întrucît în penal faptele se sancționează numai dacă ele sunt săvîrșite cu intenție (sau din culpă dar numai acolo unde legea penală stabilește în mod expres culpa ca formă de vinovăție).

Intenţia poate fi:

  1. Intenția directă – autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui
  2. Intenția indirectă – autorul nu urmăreşte producerea rezultatului faptei sale dar acceptă posibilitatea producerii acelui rezultat

 

ÎNTREBARE:

Întrucît textul nou introduce această  expresie ”cu știință” (o inovație, după opinia mea) înseamnă că va exista infrcțiunea de abuz doar în cazul în care va fi dovedită de procurori o intenție directă? Sau acest ”cu știință” cuprinde ambele forme ale intenției?

Întrebarea este legitimă pentru că textul nou specifică  cu știință: ”îndeplinește un act prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de urgență sau nu îndeplinește un act prevăzut de dispozițiile exprese dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de urgență”. E de dezbătut și dacă acel ”cu știință” se referă la faptul că autorul faptei cunoaște că va produce o pagubă materială sau o vătămare gravă, certă și efectivă sau acel ”cu știință” se referă la faptul că autorul săvîrșește faptă cunoscînd sau nu dispozițiile legii (+ordonațe simple sau de urgență) pe care le încalcă.

  1. Pericolul sau urmarea imediată:

Textul vechi stabilește drept condiție a existenței infracțiunii și existența unei pagube sau a unei vătămări: ”şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime…”

Textul nou apare modificat după cum urmează: ”și prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 de lei ori o vătămare gravă, certă și efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, astfel cum sunt garantate de legile în vigoare”

Existau două ipoteze și în textul vechi: Ipoteza 1 – pagubă și Ipoteza 2 = vătămare însă cîtă vreme ele erau nelimitate, n-o să ne oprim la analiza lor.

În textul nou sunt tot două ipoteze a consecințelor :

  1. a) abuz dacă prin faptă s-a cauzat o pagubă materială mai mare de 200.000 și
  2. b) abuz dacă prin faptă s-a produs o vătămare (gravă, certă și efectivă)

Ipoteza de la punctual b) privește o vătămare de altă natură sau și de altă natură – alta decît materială, stabilită la punctul a).

Vătămarea poate fi corelativă cu un prejudiciu – mai mare sau mai mic de 200.000 – dar condiția principală de la ipoteza b) este să se fi creat o vătămare (de natură materială sau nu) dar care să îndeplineasă trei condiții cumulative: grav, cert și efectiv.

Pe cale de consecință dacă acea vătămare – pe care legea o precizează în ipoteza a doua nu este considerată de instanță că a îndeplinit toate cele trei condiții (gravă, certă și efectivă) instanța are la dispoziție două variante:

  1. dacă există un prejudiciu material de peste 200.000 va considera fapta drept infracțiune pe ipoteza a) – necontînd dacă se îndeplinesc sau nu condițiile cumulative de la ipoteza a doua;
  2. Dar dacă va fi un prejudiciu material sub 200.000 sau nici un fel de prejudiciu material IAR vătămarea nu va fi considerată gravă, certă și efectivă de către instanță – atunci NU va fi considerată infracțiune.
  3. Mă nedumerește și expresia: ”garantate în legile în vigoare”.

Cu alte cuvinte pentru o faptă care a creat o pagubă materială mai mică de 200.000 lei iar instanța consideră că partea vătămată și parchetul nu au demonstrat o vătămare gravă, certă și efectivă fapta nu va fi sancționată drept infracțiune de abuz în serviciu. A se lua în considerare și faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție – așadar nu el trebuie să dovedească îndeplinirea celor trei condiții – și că  orice îndoială (dubiu) profită inculpatului

D. Sancțiunea este diferită, diferențele nemaiavînd nevoie de o analiză (e de discutat, totuși, despre o altă prescripție – care va interveni – bazată pe noua sancțiune din textul nou):

În textul vechi: închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

În textul nou: cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

E. Ultimul aliniat nici nu mai are nevoie de analiză: ”Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul emiterii, adoptării sau aprobării de acte normative.”

Anunțuri


Categorii:Juridice

Etichete:, ,

4 răspunsuri

  1. excelent explicat; multumim! :)) in opinia mea, pur paralela 🙂 , daca ar fi scos acel plafon de 200k si ar fi pastrat aceleasi sanctiuni, adica alea „pe stil vechi”, n-ar fi sunat rau; de altfel, tot incerc sa gasesc decizia aia a CCR in care li s-a recomandat sa amelioreze definirea „abuzului in serviciu”- mult prea ambiguu descris initial (lasand loc ptr anumite excese, e drept); nu cred insa ca au spus ceva si in legatura cu introducerea vreunui plafon…

  2. As avea de facut un comentariu privind pedepsele din România. Fac abstractie de contextul actual al discutarii reducerii unor pedepse, pentru ca eu am avut demult in minte o reflectie.
    Pe perioada de aproape trei decenii in care traiesc in Sudia, ma frapeaza apetitul românesc atit al publicului cit si al autoritatilor pentru pedepse aspre si hiperlegislatie.
    Acest lucru nu se regaseste in Suedia, desi tara se confrunta cu delincevanta intensa si sofisticata de toate formele, deci nu e ca in legendele nefondate ca ar fi „tara fara inchisori”. Dimpotriva, nu mai era loc si infractorii de aici fac tot posibilul sa reuseasca.
    In schimb, nu exista acea asprime prin care românii vor sa se pedepseasca absolut orice abatere. Amenzi care depasesc nivelul unui salariu aplicate unor oameni cu un venit modest ii arunca in ruina. La fel si inchisoare cu perioade lungi aplicate unor delicte relativ marunte, unor persoane cu situatie grea financiara si familiala (pot fi femei care au in grija copii).
    Din punctul acesta de vedere, fara sa fiu specialist sau sa am o statistica, pedepse de detentie de 6 luni la 3 ani (in loc de 2 la 7 ani) reprezinta o nunatare care tine seama exact de circumstantele de care vorbeam.
    Observati ca nu ma refer la cauzurile de coruptie si abuz in serviciu, ci la mentalitate in general de a trata semenii automat cu asprime. In astfel de situatii pedepsele aspre nu isi ating scopul ci arunca persoana respectiva si mai jos si expune la suferinta si familia.

    • Dacă mă întrebați pe mine, eu sunt dintre cei care doresc ca în pușcărie să stea numai infractorii violenți, care reprezintă un pericol public. Pentru alte infracțiuni (cum sunt cele economice sau, de ce nu, iată și acestea de corupție), aș pune amenzi uriașe pe lângă prejudiciu (+ interdicții de a ocupa funcții) și pot sta acasă dacă le achită.

      • Multumesc pentru pareri!
        Dumneavoastra va ceream parerea. Eram curios daca asta e numai o impresie de-a mea anume ca publicul isi pune sperante mult mai mari pe pedepse foarte dure pentru reglarea unor abateri din societate. Si, repet, le exclud pe cele de coruptie, care au un cu totul alt caracter si chiar si eu cred ca trebuie tratate cu mult mai multa asprime.
        Doua exemple sa mai explic (daca aveti timp, va sint recunoscator daca puteti comenta, dar nu vreau sa va rapesc timpul, altfel).
        – in urma cu citiva ani facusem cu ajutorul unei firme autorizate o lucrare de instalatie electrica care a necesitat spargerea temporara a asfaltului pe o alee publica. Am anuntat in timp la ADP si totul parea stabilit. Eram primul care aveam interesul sa iasa cit mai bine. Dupa terminarea lucrarii, am mers din nou la ADP ca sa anunt terminarea lucrarii si ca astept ca ADP sa puna propria echipa (avind exclusivitate) sa remedieze asfaltul iar eu sa suport cheltuielile. Era vorba de un fapt consumat, in care eu „cauzasem o stricaciune” asfaltului pe domeniul public, o anuntam eu insumi si ceream sa suport costurile.
        Reactia functionarei a fost sa ma ameninte pentru ca dupa parerea ei nu venisem cu nu stiu ce plan, care insa nu le folosea in mod direct si nu taragana lucrarile, dar era cumva „comform legii” (2007). Replica ei a fost ca mi se cuvine o amenda de 10000 de lei (la costul unei lucrari de 1500 lei circa) dar ca in tara in care sint as fi luat cu siguranta inchisoare. M-a frapat modul ei de gindire, eu stiind ca in Suedia remedierea s-ar fi rezolvat de catre administratia locala iar eu as fi primit o factura fara sa misc un deget. Dintr-o data ma transformasem in infractor. Evident nu am fost impresionat si nu au fost nici consecinte. Dar am avut o confirmare asupra acestei mentalitati.

        Cazul doi.
        Doi soferi in trafic au o ciocnire usoara, cauzat ca unul din ei a pornit de pe loc fara sa-l astepte pe cel din spate. Amindoi merg la politist nu cu intentia „sa se predea” ci pentru ca acesta sa decida formal culpa unuia dintre ei ca sa se poata decide care din asigurari va plati. Aparitia lor insa il transforma pe politist in justitiar. Acesta apreciaza ce cel din spate (un tinar, sofer de taxi) este vinovat, decide suspendarea permisului si aplica o amenda de parca 750 de lei. Ambele pedepse, plus faptul ca soferul de taxi va trebui sa suporte si reparatia propriei masini, fac ca acesta, avind o situatie materiala precara, sa fie impins si mai aproape in pragul ruinei, doar „ca sa se invete minte”. Care va fi urmatorul pas pe care acesta il va face? Poate ca din disperare, ca sa recupereze decalajul, sa fure, sa delapideze.
        In Suedia, unde se circula ceva mai civilizat dar abaterile din trafic sint totusi foarte frecvente, se rezolva situatia prin completarea de catre cei doi soferi a unui protocol grafic. Daca nu cad de acord asupra vinovatiei atunci va interveni intr-o forma (habar nu am cum) un politist pe post de mediator, dar nu ca sa aplice automat si o sanctiune.

        Va rog sa ma scuzati pentru acest comentariu lung, dar nimeni nu pare sa se preocupe si de aceste aspecte. Perceptia mea este ca ne demonizam cu usuruinta concetatenii in timp ce persoanele din sfera corupta par a fi sub o platosa invizibila. Chiar este nevoie sa chinuim toata populatia marunta si amarita doar ca sa se vada un pic de rezultat si la corupti? Nu se pot diferentia doua „benzi” separate paralele? Experienta suedeza e usor de studiat si sta la dispozitie, dar niciodata nu intreaba nimeni de ea, decit poate doar simbolic cu vreo ocazie festiva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: