Mult mai periculoasă decât grațierea


S-a lămurit, în sfârșit, și poporul ce-i cu graba și cu insistența asta a guvernanților de a promova cu orice preț și cât mai repede textul celor două ordonanțe, a grațierii colective și a schimbării Codului Penal, prin orice metodă posibilă. Este vorba despre libertatea liderilor coaliției, Liviu Dragnea și Călin Tăriceanu, ambii cu dosare în curs de cercetare și procese în derulare. De aici graba și nici vorbă din cauza condițiilor precare din penitenciare, sub orice critică posibilă – este adevărat, dar nu mai rele decât cele ale multor copii sau bătrâni instituționalizați.

Cât privește moralitatea îndoielnică a motivațiilor invocate mai este de discutat. Găsesc nepotrivită și abordarea unora dintre cei peste 100.000 de demonstranți care au protestat în aproape toate orașele din țară, de a fi abandonate necondiționat orice tentative de amnistie și grațiere. Este evident că după 14 ani de la ultimul act asemănător, o amnistie care să mai descongestioneze pușcăriile devine aproape inevitabilă dacă Guvernul nu va finanța construirea unora noi. La scară națională, este mai important că pot fi liberați 2-3000 de infractori mărunți decât că, pe lângă ei, scapă și Dragnea sau Voiculescu. Dar să mărești intervalul pedepselor, astfel încât să poată fi încadrați și marii corupți, iar pe lângă ei să fie liberați și infractorii periculoși, în mare parte recidiviști, este inacceptabil.

Oarecum orbită de furia stârnită de tentativa PSD de a zădărnici rezultatele luptei anticorupție din ultimii ani, marea majoritate a societății civile pare să nu fi înțeles că mult mai periculos pentru cel puțin viitorii patru ani este textul celei de a doua ordonanțe (sau ce-o ieși ea până la urmă) referitoare la amendarea Codului Penal. Ridicarea pragului prejudiciului până la care fapta poate fi incriminată la 200.000 lei și condiționarea de plângerea prealabilă, în termen de trei luni, a celui păgubit potențial (adică, în majoritatea cazurilor, chiar făptuitorul!) este practic o garanție pentru toți șefii de instituții că pot disimula fără teamă bani publici până la concurența sumei limită.

Ca să înțelegem grozăvia și dimensiunile acestei posibile uriașe fraude menționez că suma alocată prin proiectul de buget pentru Planul Național de Dezvoltare Locală este de 6,6 miliarde euro precum și că, potrivit unei prevederi promovate de Guvernul Ponta, limita la achizițiile publice directe (adică fără publicitate și fără licitație) a fost ridicată la 100.000 euro pentru lucrări și servicii achiziționate de instituțiile publice. Cum neglijența în serviciu a fost abrogată iar pentru abuzul în serviciu trebuie dovedită culpa și intenția, devine de înțeles de ce textul actului normativ promovat de guvern prevede tocmai dezincriminarea abuzului în serviciu. Mai limpede, că nu găsesc o formulare mai simplă, consecința acestei ordonanțe este: „puneți mâna și furați, că noi n-avem de unde să vă dăm, dar cu bun simț, adică nu mai mult de 99.999 lei la o achiziție și nu mai mult de două ori”.

Între 2008 și 2015 Grecia a pierdut 26% din Produsul Intern Brut și a atins un șomaj ale cărui valori se mențin constant în jurul cifrei de 25% la general și de 50% la tineri, cu toate că și la ei, ca și la noi, a avut loc o emigrare masivă a forței de muncă tânără și activă. Cum a fost posibil așa ceva, dincolo de modul cel puțin oneros în care marile puteri creditoare au profitat de căderea grecilor? Ei bine, cu cel puțin 20 ani înainte, economia Greciei a început să sufere de deficiențe structurale, s-a bazat prea mult pe consumul intern și a început să fie măcinată din interior de corupție endemică și nepotism. Clientela politică a acaparat cam toate pârghiile economice și sociale, clasa mijlocie a fost lăsată pradă corporațiilor multinaționale, obediența bugetarilor a fost cumpărată cu un șir nesfârșit de pomeni iar sarabanda împrumuturilor externe precum și fondurile structurale repartizate de la Bruxelles au fost puternic dijmuite de administratorii țării prin șmecherii legislative ca cea descrisă mai sus, aflată în intenția actualului guvern de la București. Mie mi se pare că aici asemănările între ceea ce au trăit grecii și ceea ce se întâmplă în acești ani la noi în țară merg până la identificare.

Nu spun că funcționarii noștri, primarii și președinții de consilii nu ar trebui eliberați de frica paralizantă, care-i face să sune la București pentru orice prostioară care poate fi rezolvată prin natura funcției deținute, dar de aici până la a le da liber să fure, chiar și cu măsură, e distanță ca de la democrațiile din Vestul Europei la cele din Africa. Rămâne la latitudinea noastră să alegem în care dintre ele vrem să trăim.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 31.01.17

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

2 răspunsuri

  1. A fost posibil, pentru ca asa suntem! In orice tara normala, o banda de borfasi cum este PSD-ul condus de Dragnea, Iordache si Serban Nicolae, n-ar fi castigat alegerile. Clar si fara masochism: in Romania, borfasii sunt elita tarii. Chiar daca ar mai fi loc de minuni in materia ordonantelor, minunile ne-ar face mai mult rau decat bine, pentru ca ne-ar lipsi de introspectii esentiale: nu putem iesi din cacat, decat consumandu-l.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: