Fragment (Roman în lucru)


lilica suceava– Cine locuiește aici, Adrian?
– Nimeni, mi-a răspuns, întinzîndu-se pînă la grinda groasă de deasupra ușii, de unde a luat o cheie. Bucură-te, femeie, nu mai fi atît de suspicioasă.
Avea dreptate. Locul nu era frumos, era, așa cum spusese, un colț de rai.
Un cerdac uriaș înconjura casa pe două laturi. Construit din lemn sculptat în figuri geometrice, cerdacul avea ceva din romantismul lumilor cu domni și domnițe. Lacul – cu care un gospodarul vopsise lemnul – îl făcea să strălucească în soarele blînd.
Am intrat înăuntru cu sfială. O senzație de dor de copilărie m-a izbit, de parcă nu intram într-o casă ci într-o filă de istorie, așteptînd să-mi zăresc bunicii în prag. În hol, o vază uriașă din lut, plină cu flori uscate de cîmp și spice de grîu. Pe pereți o artistă populară desenase naiv flori de in albastre. Perdele din ață albă, croșetate în modele complicate, atîrnau făldurite de o parte și de alta a ferestrelor cu ochiuri mici, care dădeau în cerdac.
Am deschis ușa primei camere. Mirosea a levănțică. Două paturi înguste, acoperite cu scoarțe de lînă, erau așezate cap în cap într-un colț, dînd senzația de canapele moderne dar, în același timp, mirosind a trecut. Perne uriașe și colorate, cusute în modele tradiționale – în roșu și negru – umpleau paturile pe jumătate, rezemate de perete ca niște veritabile spătare care își așteptau musafirii obosiți. Într-o altă parte a odăii – un dulap albastru, cu o floare roșie pictată pe fiecare ușă. Iar în mijloc o masă cu două scaune. Un fel de jilțuri boierești. Pereții erau înțesați de tablouri protejate cu sticlă, din care ne priveau chipuri patinate de vreme. Mi-a atras atenția un ștergar alb ca neaua, care acoperea ceva pe masă. M-am apropiat. Mirosea a bunătăți. Alături de el, o sticlă de vin roșu și două pahare; dar și o ulcică de lut care, după mirosul de lapte, așteapta mustățile nerăbdătoare ale unei pisici.
– Cine stă aici, Adrian, l-am întrebat iar, ridicînd de colțurile ștergarului.
O mînă dibace așezase două farfurii, furculițe și cuțite, șervețele dar și un platou cu minuni dumnezeiești: slănină, o bucată de cîrnați și o alta de carne afumată, brînză telemea feliată, roșii, castraveți și ceapă. Într-un castron adînc, pus tot sub ștergar, mă îmbia un boț de brînză dulce iar alături un bol de smîntănă.
– Nimeni, ți-am spus.
Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: