DE VORBĂ CU SINGURĂTATEA DIN MINE


lilica suceava
Ai avut vreodată sentimentul inutilității? Te-a cuprins vreodată disperarea că orice ai face, oricît de mult ai lupta, oricît de mult ai dărui, nu ești decît o rotiță care nu contează, pusă greșit într-un angrenaj rece și dur, nepăsător și indolent, care vrea să te elimine doar pentru că nu ești aidoma cu celelalte rotițe, doar pentru că nu te supui mișcării de rotație impusă de mașinăria care te strivește și te vrea uniform?
Dorești, visezi, zîmbești și, uneori, chiar rîzi în hohote. Totul este, însă, fals. Rîzi numai pentru ca cei de lîngă tine să nu-ți vadă umezit colțul ochilor. Oamenilor le este lehamite de lacrimile celorlalți, le sunt suficiente ale lor. Se ascund și ei după măști zîmbitoare. Vezi și măști grotești, hidoase și, cu toate că ghicești că ascund chipuri la fel de diforme. nu le dai importanță, sigur că viața ta nu are cum fi controlată de urîtul ieșit din cutia Pandorei.
Cînd te trezești din miraj, visul perfecțiunii se înjumătățește, se micșorează pînă cînd tinde spre zero. Te vezi în oglindă și te înspăimînți. Disperarea te macină, gîndul teribil, dacă nu cumva ai greșit dorind să fii liber într-o lume de sclavi, îți provoacă insomnii. Te zbați între întrebări la care ți-e și frică să răspunzi: poate ți-ar fi fost mai bine acceptînd să fii supus ca ceilalți; poate ai fi plîns mai puțin dacă te lăsai transformat în rotița perfectă care dă din cap acceptînd compromisuri – chiar dacă ele îngenunchiază umanul. Sau poate ai fi rezistat dacă trăiai ca toți ceilalți: lăudînd cînd era de criticat – pentru că așa o fac toți – și criticînd un om bun (cu efectul prăbușirii lui) numai pentru că, asemeni ție la începuturi, e și el o rotiță care nu se potrivește cu restul angrenajului.
Sunt clipe în care te crezi Dumnezeu și prinzi aripi. E momentul tău de absolut cînd ești convins că ai depășit toate greutățile, că ai cu tine plasa de siguranță pentru hăul pe care-l zărești dedesubt. Începi să zbori, fără grija prăpastiei. Zbori pentru că poți, pentru că vrei, pentru că ai convingerea că ești unic, că lumea întreagă e a ta. Strigi pînă la durere că nu ai să fii un nimeni de care n-are nevoie universul. Rupi din tine bucăți și le dăruiești în dreapta și în stînga cu neglijență, cu sentimentul că zgîrcitul nu va fi primit în colțul de rai, pe care aproape că-l atingi.
Și, taman cînd crezi că ai ajuns la linia orizontului, te trezești trîntit la pămînt. Aripile îți sunt zdrențe, masca ți s-a desprins de pe figură. Dincolo de ea se vede o lume a singurătății. Bucăți de suflet ți-au fost smulse fără milă și aruncate în cele patru zări. Lovit, îngenunchiat, plin de răni, muști din țărînă realizînd că ai fost tot timpul doar tu cu tine. Că trăiești într-o lume în care fiecare este singur. Și că n-are rost să mai lupți. Nu poți fi și nici nu vrei să fii rotița uniformă, după cum și-o dorește angrenajul. Într-o lume de stăpîni și sclavi nu vrei să fii nici într-o parte, nici în cealaltă. Și n-ai curajul nici măcar să recunoști.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Da, tocmai îi spuneam unui prieten azi, despre o declarație a lui Karl Rove (Karl Rove WHO ?!): ”Noi creăm istorie. Voi abia reușiți să țineți pasul cu descifrarea/studiul ei.” (Citat aproximativ, din memorie.)

    Dvs. la România v-ați referit ?! Sau la Marele Aliat Strategic ?

    Ca să nu vă povestesc ce scrie Jay Janson (care afirmă că lucrează pentru fostul Att. Gen. Ramsey Clark) – de ce nu a ridicat URSS niciodată problema înarmării Germaniei lui Hitler de către … Aliați ?!

    Știți, cei de pe Stânga sunt cam bătuți în cap, pun întrebări infantile. Dați dvs. răspunsul corect, că i-l trimit eu lui J.J., dacă dvs. nu știți de unde să îl luați. (E muzician, probabil .. trompetist, ați fi doi artiști care s-ar înțelege foarte bine, până ar sări … scântei!).

    Altfel zis: ce ne împiedică să ne înțelegem (unii pe alții) ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: