Nu știu cum scriu alți autori de cărți. Habar n-am de reguli de scriere. Mint. Le știu, sigur că le știu. Numai că atunci cînd scriu mă fură atît de tare povestea încît nici o regulă nu mai contează. Scriu rupîndu-mi bucăți de suflet – adevărate răni, cînd povestea e a mea. Însă chiar și atunci cînd e povestea unui alt om simt la fel. Smulg fărîme de inimă și le transform în cuvinte. Sunt povești pe care le-am scris plîngînd sau rîzînd, odată cu eroul dintre pagini. Altele în care am surîs, am  cîntat, am iubit sau am urît. Și mi-am dorit ca voi să simțiți același lucru.

Tocmai de asta mulțumesc cititorilor. Sunteți mulți și vă binecuvîntez pe fiecare. Și chiar dacă-ar fi doar unul, merită să scriu pentru el. Fiecare carte scrisă de mine  și citită de voi  e ca un pansament care-mi tratează rănile. Ficare carte care ajunge la voi îmi readuce înapoi fărîma de suflet pe care am pus-o între cuvinte. Și bucățică cu bucățică îmi refac din nou sufletul, pentru a-l împrăștia iar către voi, într-o altă poveste.

Multora dintre voi v-am scris în autograf  să pășiți cu grijă pentru că am zidit între pagini sufletul meu. N-am mințit. E acolo, descoperiți-l.

Mulțumesc pentru toate clipele pe care mi le-ați dăruit. Citindu-mă, venind la lansări, dorind să mă cunoașteți, să ne îmbrățișăm. Vouă cititorilor, vă mulțumesc. Pentru că fără voi n-aș fi nimic.

Categorii:Uncategorized