Câţi suntem? O mistificare uriaşă


Odată alegerile încheiate, cu toate că procesul în sine a fost – fără îndoială – cel mai corect dintre cele organizate vreodată în România, chiar dacă le luăm în considerare şi pe cele de dinainte de comunism, nu putem să evităm semnalarea a ceea ce pare să fie o fraudă uriaşă, care se repetă – iată, de peste patru ani – la toate consultările populare. Este vorba despre mistificarea vizibilă şi din satelit a numărului cetăţenilor cu drept de vot şi, pe cale de consecinţă, a listelor electorale.

Dacă avem în vedere cifrele avansate de Institutului Național de Statistică în decembrie 2015, populaţia estimată era de 19.500.000 persoane, în interiorul graniţelor. Din acest total, tineri sub 18 ani sînt 4,3 milioane, adică elevii prinşi într-o formă de învățămînt, care sînt 3,4 milioane, copii pînă la 3 ani de la creșe și grădinițe (cărora ar trebui să li se adauge şi cei care au abandonat școala), Prin diferenţă, rezultă un număr de 15,2 milioane de cetăţeni români cu drept de vot în ţară. Diferenţa s-ar afla în afara graniţelor.

Conform datelor prezentate de INS pe 4 iulie 2013, conform recensământului din 2011, populaţia  României a fost de 20.121.641 de locuitori (în acest număr intră persoanele aflate în ţară, persoanele temporar absente – plecate din ţară pentru o perioadă de până în 12 luni, persoane plecate din ţară pe o perioadă lungă – peste 12 luni). Dar Autoritatea Electorală Permanentă, prin comunicatul din 12 aprilie 2016, spune că în Registrul electoral sînt înscriși 18.264.835 persoane. Tot ăia, în decembrie 2016 devin aproape 18.900.000, când noi avem un spor demografic negativ, raportat oficial! Jonglerii incredibile într-o ţară europeană care a cheltuit sute de milioane de euro pe informatizarea complet nefuncţională a evidenţelor populaţiei.

Ce rost are această uriaşă mistificare? În Legea privind alegerea Senatului și a Camarei Deputaților, promulgată la 20 iulie 2015, se precizează clar la art. 5(2) că norma de reprezentare va fi de un deputat la 73.000 de persoane, iar art. 5(3) norma de reprezentare pentru un senator este de 168.000 persoane. Potrivit acestei norme de reprezentare, ar urma sa fie aleşi 328 deputaţi şi 136 de senatori. Numai că aceste cifre, înmulţite cu normele de reprezentare dau o populaţie ipotetică de peste 22 de milioane de oameni, inclusiv cu cei plecaţi, despre care nici Dumnezeu n-ar şti să spună câţi sunt, cu atât mai puţi autorităţile celui mai nevolnic stat al Uniunii Europene. Şi cu asta am ajuns la ceea ce era de demonstrat: în Parlamentul României au fost create artificial, în acest fel, mai mult de 40 de locuri de deputaţi şi senatori (46, după calculele mele aproximative, fără să fi dispus de instrumentele şi cifrele pe care le deţin ministerele de specialitate, respectiv cel de interne şi cel al învăţământului), fiindcă pentru cei peste trei milioane de români care nu mai locuiesc în ţară au fost instituite locuri separate în legislativul ţării.

Autorităţile susţin, prin vocile şefilor de la MAI şi INS că este normal să existe diferenţe majore între populaţia legală (după numărul de CNP-uri) şi cea rezidentă, determinată de recenzori. Istoric, între cei doi indicatori nu au fost diferenţe consistente, însă după 1990 emigrarea masivă a bulversat complet evidenţele oficialităţilor române.

Ce ar rezulta din cele de mai sus? Că toate raportările noastre oficiale, dintre care unele sunt hotărâtoare pentru stabilirea politicilor economice şi sociale, sunt eronate. Că este greşit calculat cvorumul pentru referendum, PIB/cap de locuitor, salariile medii, sumele repartizate diverselor ministere pentru a constitui forme de ajutorare a populaţiei, subvenţiile şi multe altele. Ceea ce poate însemna fie pierderea totală a controlului autorităţilor asupra datelor reale fie mistificarea lor voită. Cunoscând realităţile din România, sunt tentat să cred că avem de a face cui amândouă: prostie cumulată cu indolenţă, superficialitate şi multă viclenie din partea decidenţilor în actul administrativ.

Editorial publicat în Monitorul de Botoşani, 28 12 16.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

1 răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: