– Nici nu știi cît de recunoscătoare sunt pentru liniștea pe care mi-ai dăruit-o în seara asta, i-a mărturisit în hol, în timp ce deschidea ușa. Îți mulțumesc din toată inima.
– Liana…
Bărbatul i-a desprins mîna încleștată pe clanță, a închis încetișor ușa și a tras-o delicat către el.
Sărutul a năucit-o. Îi acaparase gura ca un vrăjmaș, cuprinzîndu-i în palme obrajii. Apoi, coborînd periculos, brațele i-au mîngîiat spatele centimetru cu cetimetru pînă în talie, înfășurîndu-o, adunînd-o în jurul lui. Toată ura față de bărbați s-a topit în sărutul fierbinte, ca un bulgăre de zăpadă aruncat în jar. S-au topit și vechile împotriviri, reînnoite la fiecare discuție cu Magda.

Sprijinită de brațele calde a închis ochii, simțindu-l ca pe o fortăreață care o putea apăra de coșmarurile nopții. Buzele au rămas prizoniere. sechestrate de gura lui flămîndă. Și, pînă să repete obsesivele cuvinte despre porci care ar fi putut-o apăra, s-a trezit că îi răspunde. Căutînd mai mult, dorindu-l. Sărutul s-a prelungit pînă cînd a simțit că nu este nimic fără buzele lui, că brațele care o strîngeau, împletindu-o în jurul trupului viguros, o împliniseră, redîndu-i zborul pierdut. Se regăsise pe deplin în sărut: era o simplă femeie, simțind dureros cum în toți anii de singurătate nu fusese decît o rătăcită.

Avea gust de ploaie și parfum de ambră sărutul. Liana ar fi vrut să nu se mai oprească dar în același timp îi era rușine, rușine amestecată cu o dorință nebună – ca o spaimă pe care o cauți. Abandonase în brațele bărbatului necunoscut toate temerile, cu certitudinea că omul care-i căuta febril buzele, frîngându-i mijlocul, avea să-i schimbe viața. Uitase, cuprinsă de flăcările ce-i încălzeau stomacul și-i ardeau pielea, vorbele Magdei – de care ar fi avut atît de multă nevoie pentru ca să oprească bătăile inimii și nebunia abandonului.

(Fragment din roman în lucru – Lili Crăciun

Categorii:Uncategorized