CUTIUȚA CU EXPLICAȚII: 

Am asistat în seara asta la o lansare de carte faină, un efect al grandiosului Qpoem, lansat însă din toamna trecută de Editura Paralela 45. Mi-e dragă poezia Brândușei Doca, pentru că aduce un suflu nou, foarte modern. E tinerească, jucăușă. Am senzația că, știe sau nu, Brândușa ne desenează imagini, pe care le rupe în două sau chiar în mai multe bucăți. Unele versuri sunt aduse din cotidian, din concret și, imediat, apar altele, în contrapondere, din sferele simțirii, ale abstractului și, mai ales, ale sentimentului. Apoi, nu știu cum, poeta lipește din nou imaginile rupte și ne redă un tablou complet, punându-ne pe gânduri.
Citisem poezia din volumul lansat azi (”Ilustrate cu flori de câmp”) cu câteva zile în urmă și-mi venise un gând șugubăț: Să parodiez câteva din ele. De teamă să nu se supere autoarea, am întrebat-o dacă ar fi de acord. A fost bucuroasă și mi-a spus care vor fi poeziile pe care le va citi. Ei bine, pe alea le-am ales, În seara asta am citit în tandem, ea – poezia, eu – parodia. Fără ca poeta să fi știut ce scrisesem. După reacția sălii, cred că a fost o idee mișto.

POEZIILE ȘI PARODIILE

Liniştea dintre două cuvinte

Se aude liniştea cum plânge,

singurătatea e un animal mort.

Mă doare totul,

de parcă-mi cresc oasele

ca atunci când eram copil,

şi mama-mi spunea:

„ Taci, e normal să te doară,

aşa doare când creşti! „

De-acum ca să pot să merg,

mi-am pus un sistem de cureluşe

să-mi strângă gleznele

ca după poliomielită.

(Brândușa Doca)

LINIȘTEA DINTRE DOUĂ CUVINTE (PARODIE)

Un animal mort –cîine să fie – e singur?

(Întreb – nu contează că-i român sau e ungur)

Mort n-are cum să-l mai doară nimic

Și nici oase să roadă sau boabe din plic

Acum ani era un cățelandru sfios

Visând ca să crească și să prindă un os

Mai târziu mama i-a pus curelușa de gît

Nu de glezne (Cum ar crede un poet. E-aici? Șșt)

Dar vă jur pe ce-i sfânt poliomielită nu a avut.

A trăit hămăind două cuvinte și apoi… a murit

Chiar și-așa eu nu aud linștea plîngînd

Din vecini mă-nnebunesc alți cîini – tot lătrînd

(Lili Crăciun)

Lazi Sunday tunes

ca atunci când

duminica cască lung

și plictisit

iar ei dansează pe podea

desculți și foarte îndrăgostiți

eu mai arunc cu ochiul

discret

în timp ce mătur terasa

până ies scântei

și văd corsetul ei alb dantelat

foarte foarte transparent

din care din nebăgare de seamă

sau poate nu

își scoate capul din când în când

câte un sfârc rozaliu

lui îi sclipesc în ochi dorințe

ca niște bucățele de sticlă colorată

din vitraliul bisericii din sat

unde tocmai se ține slujba de duminică

iar tanti Doina a Ungurului

își ascute ghearele

și îngână blesteme

cu fața la altar

(Brândușa Doca)

TONURI LENEȘE DE DUMINICĂ (PARODIE)

Înțeleg că trebuie să dau cu mătura pe terasă

În timp ce tu, ca un lord, plictisit caști prin casă

Dar să nu crezi că-s o proastă și nu te-am văzut

Cum hulpav pe geam urmărești sfârcul roz. Ce-ai crezut?

Că-n biserică Doina, a ungurului iubită

Nu te va blestema în altar: ”piei ispită”?

(Lili Crăciun)

Manifest cu lumină albă

tu eşti începutul

şi sfârşitul meu

te inspir adânc

ca pe fumul unei ţigări

cu efect halucinogen

şi atunci

pereţii groşi

ai închisorii

în care locuiesc

se prăbuşesc

şi lumina

se răstoarnă peste mine

albă şi caldă

ca o cană plină cu lapte

(Brândușa Doca)

MANIFEST CU LUMINĂ ALBĂ (PARODIE)

Era o vreme când te vedeam începutul meu

Te inspiram ca pe-un fum, prin baruri mereu

Azi nu pot căci fumez pe ascuns sau în frig

Nici gândi halucinogen nu mai pot, stau covrig,

Mi-a rămas doar o cană de lapte-albinos

Care ar merge băut, de n-ar fi … luminos

Poate-aleg închisoarea, cea cu pereți goi

Măcar pot fuma și …gândi sfârșitul din noi

(Lili Crăciun)

Fără titlu

Ca un cazan uriaș și încins

în care se bulbucă chinuit dulceața

în timp ce fierbe,

se cască spre mine ziua de azi

fierbinte, fremătătoare.

Scrijelesc pe masă lungi poeme

cu brișca

de teama uitării.

Mintea nu-i niciodată liniștită,

acum se întreabă:

„Unde dispar ziua, fluturii de noapte ?„

La VH1 cântă Kings of Leon…Sex on fire.

Pe rochia mea galbenă

fac sex sălbatic doi fluturi.

Tu cauți întruna comori îngropate.

Spui că n-ai nevoie de detector de metale

te bazezi pe incredibilul tău magnetism.

Faci iar și iar

teoria chibritului.

Îmi spui că scriu poezii perverse.

Îmi las capul pe spate și hohotesc:

„ Ce știi tu ce-i aia pervers?„zic.

Curăț 365 de mere câte unul pentru

fiecare zi din an.

Le ștanțez pe fiecare cu pistornicul

I.N.R.I.

Mama îmi spune că-i păcat,

numai văduvele și fecioarele pot face asta.

Ea mă critică mereu.

Acum sunt liniștită și împăcată

de când Pământul

și-a găsit verișoara,

pe Kepler 452b.

(Brândușa Doca)

POEZIE FĂRĂ TITLU (PARODIE)

Dimineți au trecut (ieri, azi chiar și mîine)

bulbucînd  – reci și aspre, ca niște suspine –

Cît am pus în cazan trei poeme perverse

m-ai tăiat cu o brișcă: ”Ce-i, borș cu diverse?”

Apoi m-ai convins să scrijelesc pe o masă

o dulceață amară. Am alhzeimer? Nu-ți pasă.

Ești nervos că din mine explodează chibrituri

cînd sperai, salivînd, să vezi sex la doi fluturi

Închizînd radioul m-ai exilat la bucătărie

Unde mă-ta curăță ștanțe, că mere nu știe

Eu o cert, că-i păcat și puțin cam pervers,

Rîde-așteptîndu-și verișoara din univers.

(Lili Crăciun)

Categorii:Uncategorized