CUTIUȚA CU EXPLICAȚII:
Am asistat în seara asta la o lansare de carte faină, un efect al grandiosului Qpoem, lansat însă din toamna trecută de Editura Paralela 45. Mi-e dragă poezia Brândușei Doca, pentru că aduce un suflu nou, foarte modern. E tinerească, jucăușă. Am senzația că, știe sau nu, Brândușa ne desenează imagini, pe care le rupe în două sau chiar în mai multe bucăți. Unele versuri sunt aduse din cotidian, din concret și, imediat, apar altele, în contrapondere, din sferele simțirii, ale abstractului și, mai ales, ale sentimentului. Apoi, nu știu cum, poeta lipește din nou imaginile rupte și ne redă un tablou complet, punându-ne pe gânduri.
Citisem poezia din volumul lansat azi (”Ilustrate cu flori de câmp”) cu câteva zile în urmă și-mi venise un gând șugubăț: Să parodiez câteva din ele. De teamă să nu se supere autoarea, am întrebat-o dacă ar fi de acord. A fost bucuroasă și mi-a spus care vor fi poeziile pe care le va citi. Ei bine, pe alea le-am ales, În seara asta am citit în tandem, ea – poezia, eu – parodia. Fără ca poeta să fi știut ce scrisesem. După reacția sălii, cred că a fost o idee mișto.
POEZIILE ȘI PARODIILE
Liniştea dintre două cuvinte
Se aude liniştea cum plânge,
singurătatea e un animal mort.
Mă doare totul,
de parcă-mi cresc oasele
ca atunci când eram copil,
şi mama-mi spunea:
„ Taci, e normal să te doară,
aşa doare când creşti! „
De-acum ca să pot să merg,
mi-am pus un sistem de cureluşe
să-mi strângă gleznele
ca după poliomielită.
(Brândușa Doca)
LINIȘTEA DINTRE DOUĂ CUVINTE (PARODIE)
Un animal mort –cîine să fie – e singur?
(Întreb – nu contează că-i român sau e ungur)
Mort n-are cum să-l mai doară nimic
Și nici oase să roadă sau boabe din plic
Acum ani era un cățelandru sfios
Visând ca să crească și să prindă un os
Mai târziu mama i-a pus curelușa de gît
Nu de glezne (Cum ar crede un poet. E-aici? Șșt)
Dar vă jur pe ce-i sfânt poliomielită nu a avut.
A trăit hămăind două cuvinte și apoi… a murit
Chiar și-așa eu nu aud linștea plîngînd
Din vecini mă-nnebunesc alți cîini – tot lătrînd
(Lili Crăciun)
Lazi Sunday tunes
ca atunci când
duminica cască lung
și plictisit
iar ei dansează pe podea
desculți și foarte îndrăgostiți
eu mai arunc cu ochiul
discret
în timp ce mătur terasa
până ies scântei
și văd corsetul ei alb dantelat
foarte foarte transparent
din care din nebăgare de seamă
sau poate nu
își scoate capul din când în când
câte un sfârc rozaliu
lui îi sclipesc în ochi dorințe
ca niște bucățele de sticlă colorată
din vitraliul bisericii din sat
unde tocmai se ține slujba de duminică
iar tanti Doina a Ungurului
își ascute ghearele
și îngână blesteme
cu fața la altar
(Brândușa Doca)
TONURI LENEȘE DE DUMINICĂ (PARODIE)
Înțeleg că trebuie să dau cu mătura pe terasă
În timp ce tu, ca un lord, plictisit caști prin casă
Dar să nu crezi că-s o proastă și nu te-am văzut
Cum hulpav pe geam urmărești sfârcul roz. Ce-ai crezut?
Că-n biserică Doina, a ungurului iubită
Nu te va blestema în altar: ”piei ispită”?
(Lili Crăciun)
Manifest cu lumină albă
tu eşti începutul
şi sfârşitul meu
te inspir adânc
ca pe fumul unei ţigări
cu efect halucinogen
şi atunci
pereţii groşi
ai închisorii
în care locuiesc
se prăbuşesc
şi lumina
se răstoarnă peste mine
albă şi caldă
ca o cană plină cu lapte
(Brândușa Doca)
MANIFEST CU LUMINĂ ALBĂ (PARODIE)
Era o vreme când te vedeam începutul meu
Te inspiram ca pe-un fum, prin baruri mereu
Azi nu pot căci fumez pe ascuns sau în frig
Nici gândi halucinogen nu mai pot, stau covrig,
Mi-a rămas doar o cană de lapte-albinos
Care ar merge băut, de n-ar fi … luminos
Poate-aleg închisoarea, cea cu pereți goi
Măcar pot fuma și …gândi sfârșitul din noi
(Lili Crăciun)
Fără titlu
Ca un cazan uriaș și încins
în care se bulbucă chinuit dulceața
în timp ce fierbe,
se cască spre mine ziua de azi
fierbinte, fremătătoare.
Scrijelesc pe masă lungi poeme
cu brișca
de teama uitării.
Mintea nu-i niciodată liniștită,
acum se întreabă:
„Unde dispar ziua, fluturii de noapte ?„
La VH1 cântă Kings of Leon…Sex on fire.
Pe rochia mea galbenă
fac sex sălbatic doi fluturi.
Tu cauți întruna comori îngropate.
Spui că n-ai nevoie de detector de metale
te bazezi pe incredibilul tău magnetism.
Faci iar și iar
teoria chibritului.
Îmi spui că scriu poezii perverse.
Îmi las capul pe spate și hohotesc:
„ Ce știi tu ce-i aia pervers?„zic.
Curăț 365 de mere câte unul pentru
fiecare zi din an.
Le ștanțez pe fiecare cu pistornicul
I.N.R.I.
Mama îmi spune că-i păcat,
numai văduvele și fecioarele pot face asta.
Ea mă critică mereu.
Acum sunt liniștită și împăcată
de când Pământul
și-a găsit verișoara,
pe Kepler 452b.
(Brândușa Doca)
POEZIE FĂRĂ TITLU (PARODIE)
Dimineți au trecut (ieri, azi chiar și mîine)
bulbucînd – reci și aspre, ca niște suspine –
Cît am pus în cazan trei poeme perverse
m-ai tăiat cu o brișcă: ”Ce-i, borș cu diverse?”
Apoi m-ai convins să scrijelesc pe o masă
o dulceață amară. Am alhzeimer? Nu-ți pasă.
Ești nervos că din mine explodează chibrituri
cînd sperai, salivînd, să vezi sex la doi fluturi
Închizînd radioul m-ai exilat la bucătărie
Unde mă-ta curăță ștanțe, că mere nu știe
Eu o cert, că-i păcat și puțin cam pervers,
Rîde-așteptîndu-și verișoara din univers.
(Lili Crăciun)
Categorii:Uncategorized
A fost o idee foarte, foarte faina! Mi-au placut toate cele patru parodii. Inteligent și cu mult talent.
Mulțumesc