Justițiara din scara blocului


liliPoc, trosc, pleosc – trosc se auzea prin pereții subțiri. Buf, pleosc, zdrang. În apartamentul de la etajul întâi se clătinau candelabrele, sub ochii înspăimântați ai bătrânei octogenare. Până și Flop, motanul vagabond care se lăfăia pe un fotoliu uzat, se uita mirat în tavan. Cu urechile ciulite, cu părul zburlit pe spate și coada ridicată, stătea gata să sară și să zgârâie dușmanul.

– Curva dracului, iar n-ai gătit? Te omor, fă, te omor!

– Nu mai da, Grigore, nu mai da că mă nenorocești.

– Nu mai da? Închide gura aia spurcată că te sparg. Ți-am spus de o mie de ori să taci în fața mea. Taci și fii gospodină, futu-i paștele mă-sii de viață.

– Mai bine nu m-aș fi măritat. N-am știut că…au! Mă doare. Te rog, nu mă trage de păr.

– Să te doară, proastă, că de asta io-s bărbat și tu nu. O să te doară și mai tare. I-ha, ce fund mișto ai. Stai așa!

– Grigore, am și eu drepturi…oh, ah, oh.

– Așa, stai cum îți zic. Drepturi? Ia de aici.

– Au, au. E… oh, ah, aah.

Înjurăturile se amestecau cu zgomote de obiecte trântite și sparte, cu rugăminți, scârțâieli și gemete. Vîr, zdup, zdrang, zdup, oh, ah, pleosc.

– Doamne, Flop, oare cine s-o fi mutat deasupra? De o lună numai scandal aud. Da’ și aia. Dacă știe că trebuie să tacă și să fie gospodină, de ce n-o face? Ai zice că-i place. Știi doar, și Niculae, Dumnezeu să-l odihnească, mă mai… Da’ nu mereu. Măcar câteva zile după, era liniște. Aveam grijă să-i fie cămașa călcată și apretată, să gătesc ce-i place și, mai ales, să mă feresc din calea lui. Asta, însă, parcă și-o caută cu lumânarea. Din ce aud, nu gătește niciodată. Ehe, și-o merită un pic. Numa’ că, zi de zi la fel? Și-apoi, cum poate să, Doamne ferește, că nici nu mă pot gândi la ce fac. Ptiu!

Motanul nu lua în seamă vorbele stăpânei. Mieuna, încolăcit în fotoliu. De sus se auzeau iar și iar, în fiecare după amiază: Poc, trosc, zdang, zdup. Curva dracului, iar n-ai.. Buf, pleosc. Aah, ooh.

Într-o dimineață bătrâna își luă inima-n dinți. Apucă cu mâinile tremurânde toiagul, închise ușa cu cheia, smucind la plecare încă o dată de clanță – să nu vină hoții, Flor, îi strigă motanului – și o luă cătinel către vecina de la parter.

– Crino, maică, tu știi cine s-a mutat deasupra mea?

– Da, doi tineri. Actori.

– Actori? Hîm. Or fi da’ el e bou, o bate în fiecare seară. Apoi o… știi tu. Iar eu nu suport. Niculae, Dumnezeu să-l ierte, nu m-a bătut. Era ca pâinea caldă. Și-apoi, cum să o în timpul zilei? Se aud niște ohuri de… Mi-e rușine, zău, io-s femeie serioasă.

– Tanti Anica, așa e, era bun tare nenea Niculae, n-am auzit să te fi, a zâmbit din prag femeia, o nevastă planturoasă, îmbrăcată într-un capot de satin și cu părul învălătucit pe moațe. Numai că ăla nici nu o. Nici nu o, tanti. Ți-am spus, sunt actori, nu te lua după ce auzi. Mi-a zis bărbată-miu, repetă nu știu ce. Ceva cu violență.

– Mda.

Bătrâna plecă șotânc, trăgându-și piciorul bolnav. Urca scările bombănind. În urmă se auzea doar zgomotul sec al toiagului. Toc-toc, toc-toc. Toc-toc, toc-toc. Motanul o întâmpină pe hol, cu un miorlăit supărat.

– Da, da, actori. Mâine seară merg la ușa lor, Flop. Și Crina, o proastă, crede că mă poate păcăli. Se dă mare doamnă, de parcă nu l-am auzit pe Vasile cum o bagă și-o scoate când bea. Merg, sunt hotărâtă. Iar dacă nu se potolesc, chem Poliția. Nu-mi place violența, Niculae al meu nu m-a, nu mieuna, Flop, câteva palme nu-s cine știe ce. Și-apoi, nu poc și trosc mă scot din sărite; mai dă omul în muiere, e normal. Mă înnebunesc ah-urile și of-urile. Suntem oameni serioși, cum să. Ziua? Actori pe naiba.



Categorii:Povestiri din viața reală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: