Cu coada ochiului de la lansări (Botoșani)


lansare-carte-lili-craciun-9Plecasem din Iași spre Botoșani. Anul trecut, în noiembrie. Era toamnă târziu, o toamnă caldă și colorată în zeci de nuanțe de galben, roșu și verde. La distanță de numai o zi, alergam spre o altă lansare. Cu strângere de inimă. La Iași sala fusese plină, în jur la 100 de oameni doriseră să afle ce am de spus. La Botoșani aveam, însă, prieteni puțini și nici nu mă implicasem în organizare. Îmi tremura inima.

– Ce facem dacă nu vine nimeni?

– Nu știu, mi-a răspuns Virgi, conducând nervos. Am senzația că va fi un eșec. Iar o sală goală, după București și Iași – unde a fost nemaipomenit – va fi dezastru. Pentru o debut asta e moarte, e decesul tău ca scriitor.

Alesesem să facem lansarea în sala de conferințe a hotelului unde urma să rămânem peste noapte. Era mai comod pentru noi. În plus, Irina, prietena noastră care se ocupase de organizare, ne asigurase că acolo se petrec multe evenimente culturale.

Am ajuns devreme, în jurul prânzului. Nu-mi trebuia nimic. După un ochi aruncat sălii (da, era faină) m-am dus în cameră. Bila mă tot avertizase că-i supărată, capul îmi pleznea de două zile, așa că m-am pus pe vomat. Deh, tot trebuia să intru în spiritul Călătoriei mele…și a stărilor de greață cumplită pe care le avusesem atunci.

La cinci fără un sfert (după amiaza) sala era la fel de goală ca atunci când sosisem. Irina se ferea, însă părea la fel de îngrijorată ca și noi. Îl rugase pe Virgil să facă un colaj de imagini – cu lansarea de la București și Iași – care să ruleze fără sonor, pe un ecran în spatele vorbitorilor.

În fundul sălii am zărit, totuși, trei persoane. Trei? Da, trei. O colegă de liceu cu soțul și Niușa – Pralețcaia cum îi spusesem ultimei menajere pe care o avusesem în casă. Era un amestec de nume de român, rus și polonez. M-am pupat cu toți trei, fără nici un chef. Trei?

Trei. Virgi a făcut stânga împrejur, a spus că-și bagă picioarele în tot colajul de imagini și a plecat în cameră.

– Nici nu cobor.

M-am uitat la Irina. Ea, la fel de supărată, m-a asigurat că a dus zeci și zeci de invitații. Ceasul indica că mai erau doar cinci minute față de ora anunțată. Trei?

– Mă duc și eu în cameră. N-are rost să bântui pe aici.

– Poate mai întârzie lumea, a dat Irina glas unei speranțe, fără prea multă convingere.

Am dat din mână urcând scările pe jos, până la etajul II. Nici n-am apucat să deschid bine ușa când țâr, telefonul. Irina.

– Ce vrea?, a mormăit din pat Virgi. Gata, am luat-o peste bot, am luat-o. Nu se mai poate face nimic.

În telefon Irina aproape țipa.

– Coborâți de urgență jos.

– De ce?

– Coborâți, atât vă spun.

Fără nici un chef ne-am urnit oasele spre parter iar când am ajuns, să ne iasă ochii din cap, nu alta. Cât trecuse? Trei – patru minute? Sala gemea de lume, scaunele erau insuficiente și mulți rezemau pereții în picioare, răbdători și zâmbitori. Venise și Lucia Olaru Nenati, doamna literaturii eminesciene, care avea să-mi prezinte cartea. Iar oameni? Probabil visam. Erau în sală câți fuseseră și la Iași. Cu buchete uriașe de flori în mână.

 

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: