poezia s-a transformat într-o curvă
mi-a spus trist un poet
se îmbracă seara în rochii scurte și țipătoare
apoi dezgolindu-și coapsele albe
se-așează lasciv pe un pat de cuvinte
(puse unele peste altele fără sens ori emoție)
critici grași, urîți și bătrîni tremură adolescentin
– chiar dacă în preajma lor răsuflă moartea –
și visează să o posede noapte de noapte
aducându-i omagii ca unei regine
nu te cred i-am răspuns
e imposibil să nu existe poezie neprihănită
poate a dat din cap
însă la fel de rar precum virginele în biserici
Reclame
Categorii:Poezii
Lasă un răspuns