Nea Gheorghe își pune straiele cele bune, pălăria nouă de fetru, ia din cuier bastonul și, sever, o zorește pe Anica.
– Hai odată, muiere, că nu merem la nuntă. Te gătești de parcă te-o lua de nevastă cantitatu.
– Lasă-mă, Gheorghe, că nici nu mă poci duce cu straiele cu care mărg la prășit. Dacă n-ai vrut să votăm când am ieșit de la beserică…
– No, Ană, n-am vrut. Mi-era foame. Ș-apoi, n-ai văzut ce îmbulzeală era. Ziceai că se dau cârnați gratis.
– Auzi, Gheorghe, da’ noi cu cine votăm?
– Păi, cu domnu’ cela ce îi Întâi Ministru. Cialoș. Măcar n-o furat nemnica.
– Măi, bărbate, da’ mi-o zîs Marița..
– Care?
– A lu’ Nicolae, păduraru’ de stă la Izvor.
– Aha. Și?
– Păi o votat dimineață, înainte de slujbă, și zice că nu-i pe listă.
– Cine, fă?
– Cioloșu tău.
– Te iei după proasta aia. Cum să nu fie? Ce, n-am văzut io poza atârnată prin sat?
– Nu-i, mă, nu-i. Nu minte Marița când mere la biserică.
– Tu-le grijania lor. L-or fi scos, Ană. Că di la iștea…te poți aștepta la orice. Nu-i nimic. Dacă nu-i, îl scriem noi cu pixul și tăt îl ștrampilăm.