Eu sau ea, tot aia-i


liliN-aveam nici un an de când intrasem în profesie când apare un act de partaj, cu 16 părți gureșe. ”Ce vreți, doar la notar, la nunți și înmormântări ne mai vedem cu toții”. Veri, nepoți, unchi și mătuși, fiecare având câte o bucățică de avere, stabilită în mai multe certificate de moștenitor.

Verific actele – care sunt în perfectă regulă, mă uit la buletine – atentă și dacă poza seamănă cu persoana ce întinde cartonul, le spun prețul și îi programez peste trei zile  (când urmau să vină extrasele de carte funciară și certificatele fiscale). Se înțeleseseră perfect cum și în ce fel să preia imobilele. Semănau atât de bine unii cu alții încât era clar că se trag din același neam. Mă roagă să stabilim actul după ora 18. E peste program însă trebuie să-i înțeleg, vin de la slujbă.

În ziua cu pricina apare în birou o mulțime de capete, fiecare fiind însoțit de partener iar unii chiar și de copii. Veseli nevoie-mare.

– Sunteți toți?

– Toți, cum nu.

– Bine, să vă pregătiți buletinele.

Cât mai verific eu o dată actul, gașca de vrăbiuțe și pițigoi se așează pe hol la o bârfă. Le dau și lor la citit și mai durează încă o oră toată tărășenia.

Când să fie gata de listat, ghinion. Se ia curentul. Iarnă, e deja întuneric. Sunt hotărâtă să reprogramez însă mulțimea mă roagă să fac o minune. ”Haideți, doamnă. Ne vom strânge tare greu în altă zi.”

Mă las convinsă. Fug tinerii mei angajați la Hornbach și cumpără un generator. Unul puternic care să producă curent pentru becuri, cât și pentru alimentarea unui calculator și a unei imprimante.

Mai trece o oră până punem aparatele în funcțiune. Gașca se distrează, povestind ce au făcut și ce n-au făcut de când nu s-au văzut. Stau pe hol, în întuneric, și sporovăiesc.

În sfârșit, se face lumină. Nu contează că e ora 21, oamenii sunt mulțumiți că le-am îndeplinit rugămintea. Listez actul într-o căruță de exemplare, cât să ajungă pentru fiecare dar și pentru toate cărțile funciare, și mă pregătesc de semnat. Le strâng actele de  identitate și încep ultima verificare.

– Tanti, da’ matale nu semeni deloc cu poza din buletin. Și nici nu pari a fi cea care a fost acum trei zile.

Femeia râde.

– Păi cum să semăn dacă nici nu-s? Da’ ce ochi ai matale pe chiorala asta!

– Cum?, sar în sus.

– Sunt cumnata, sora soțului Aglaiei. Pe ea am internat-o ieri și am zis că, dacă tot ați văzut-o și ați muncit actele, semnez eu în locul ei. Ca să nu mai venim altădată. Că doară nu-i nici o nenorocire. Eu sau ea, tot aia-i.

Îm vine să mă sui pe pereți. Copiii din secretariat râd.

– Nu mai fiți nervoasă, ne-am făcut cu un generator.

 

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: