Și mirosurile de pe vremea aia…


liliLocuiam la bloc. Oameni amestecați, cu profesii și slujbe diferite. Cu mai multă sau mai puțină școală. Mă rog, nu era cine știe ce minunăție să stai la bloc, uneori mă înnebuneau cu muzică populară sau cu ”Drumurile noastre toate” ale lui Dan Spătaru ori cu Formația Azur (precursoarea manelelor, pentru cine nu știe). Apartamentele? Cutii de chibrituri prea friguroase sau prea călduroase, cu pereți subțiri, prin care auzeai ce face vecinul. Le uram.

Dar cel mai tare uram mirosurile. De la fiecare geam mirosea câte ceva. Te trăznea gustul de mâncărică de fasole uscată cu cârnați. Sau știai că în cuptorul de la parter se coc plăcinte cu brânză. Din cauza asta găteam rar cu geamul deschis, numai atunci când era mult prea cald, gen ”Ștejar – extremă urgență”. Cine s-a născut cu aer condiționat, habar n-are ce înseamnă să te cocărăști (vorba mamii) lângă aragaz pe 35 de grade.

Nu era zi în care să nu bombănesc. Ptiu, iar a uitat vecina de la doi mâncarea pe aragaz, pute a pește ars de-ți mută nasul. Da’ și aia de la patru, e a cincea oară în săptămâna asta când face cartofi prăjiți. Iar ăla de la unu are o boală cu usturoiu’.

Într-o zi pun în cuptor o oală de varză, cu carne de porc. Varza acră, tăiată fideluță, amestecată cu nițică ceapă prăjită și două tei roșii mărunțite. Printre ele, carne de porc afumată, cu fâșii de slănină prin ea. Sare, piper, un pic de boia, cimbru și gata mâncarea. Mă obișnuisem ca mai toate mâncărurile (mai puțin ciorbele) să le pun la cuptor, să nu am grija amestecatului.

Zis și făcut. Trântesc oala în cuptor – cu multă apă și câteva linguri de ulei, să fiarbă varza până n-o mai ști de ea și să se topească în gură. Două – trei ore eram liberă. Îmi iau o carte și mă așez tacticos pe un fotoliu, când aud ușa.

– Așa devreme? Nici două nu-i.

– Da, am șterso-o. Vreau să repar mașina de spălat. Da-mi trebuie o cheie pe care n-o am. Cred că mă duc până la Mihai.

– O fi acasă?

– Sunt, i-am văzut la balcon. Tu ce faci?

– Citesc.

– Hai și tu. Mai stai la o bârfă cu Camelia, cât vorbim noi băieții de defectul mașinii.

– Măi, n-aș merge, am în cuptor o oală de varză. Abia am pus-o.

– Păi și? La tine gătitul mâncării durează cu orele, e timp.

Hai, îmi zic. Mihai și Camelia locuiau la blocul de vis a vis. Erau acasă, în ultimele zile de concediu. Vine cafeaua, pufăim două – trei țigări, mai stăm ce stăm de vorbă când îl văd pe Mihai că pregătește cărțile.

– Facem un rentz?, ne îmbie.

– De ce nu?, aprobăm amândoi.

Partida s-a făcut din una – două și din două trei. În sfârșit, își ia cheia și plecăm. În scara blocului, chiar de la parter, ne întâmpină un fum gros și un miros de ars, de-ți venea să iei lumea în cap.

– Am spus eu că-s nebune vecinele noatre. Simți? Iar și-a uitat cineva varza pe foc. Pute de îmi vine să vărs.

– Nu cumva aveai tu o oală de varză în cuptor?, m-a întrebat dumnealui, mucalit.

Avusesem. Nu mai aveam. Nici oala nu mai era, darămite varza. Rămăsese ceva care nu mai putea fi numit oală. O chestie neagră. Și un fum să-l despici cu toporul, prin care abia ne vedeam. Iar mirosul…



Categorii:Uncategorized

4 replies

  1. Iar mrosul…a iesit din casa ? Poate intr-o saptamana… Stiu, am patit-o si eu, tot cu varza, cu ani in urma 😉 :-))))))))

  2. Eu am patit-o cu o gaina de aia, reformata… de trebuia fiarta 2 zile!! Am adormit si…. pfuoai!!! m-au trezit vecinii care erau gata sa cheme pompierii!! Stiti cum miros oasele arse?? Eee???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: