Sentința cu bucluc


liliIași, 1998. O toamnă ploioasă. În sala Curții de Apel începe ședința. E frig, toată lumea stă îmbrăcată cu haine groase, încă nu s-a dat drumul la căldură. Am un proces al instituției pe care o reprezint ca jurist, așa că mă așez cuminte în bancă și aștept să-mi vină rândul. Între timp trag cu urechea la dosarele care se strigă și se judecă, uneori înveți într-o sală de ședință mai mult decât din carte. Președinte de complet, o doamnă judecător pe care o admir; mănâncă drept pe pâine. Se spune – dovedit de altfel – că nu-i indicat să te duci nepregătit la ea în ședință. Foarte binevoitoare cu părțile care se apără singure și deloc drăguță cu cei care au absolvit dreptul (avocați, consilieri juridici) și habar n-au despre ce este vorba în speța pe care o apără.

Se strigă un dosar și dialogul aspru-ironic mă face atentă. Recurentul, o femeie trecută bine de tinerețe. Are mâinile aspre, cu vene goase, ieșite în afară. Firele albe de păr îl scapă haotic de sub broboada neagră. E asistată și reprezentată de avocat, o doamnă cu experiență, și ea în a  doua jumătate a vieții.

Se strigă părțile și, mai înainte de a se da cuvântul, judecătorul se adresează femeii:

– Doamnă Popescu, cine v-a făcut acțiunea de azi, recursul?

– Eu, sare ca friptă avocata, fără să lase biata femeie să deschidă gura. El este întemeiat pentru că am pierdut și pe fond și în apel, cu toate că…

– Nu v-am dat cuvântul, îi taie avântul judecătoarea. Doamna Popescu?

– Doamna avocat aici de față o scris, îngaimă femeia. Dar să știți că am dreptate, sora mea, unica mea soră a declarat că…

– Lăsați, lăsați, o oprește și pe ea judecătoarea.

Furioasă, avocata intervine, ridicând vocea.

– Vă rog să-mi dați cuvântul.

– Să vi-l dau?!, o ironizează judecătoarea. Doamna avocată, dumneavoastră ați citit hotărârea din apel, pe care ați atacat-o cu recurs?

– Sigur că da. Noi, Popescu Maria, am formulat o acțiune prin care solicitam anularea unui titlu de proprietate. În mod greșit, fără a se ține cont de probe, acțiunea nu ne-a fost admisă. Am formulat apel însă nici decizia Tribunalului nu ne-a fost favorabilă. Din acest motiv am atacat hotărârea cu recurs, considerând că …

– Ați citit decizia Tribunalului?, tună judecătoarea, oprind-o din nou.

– Da, onorată instanță și…

– Doamna avocat, cred că nu ne înțelegem. Ia luați dosarul pentru cinci minute și mai citiți o dată. Vă sfătuiesc să citiți cu atenție cui a dat dreptate Tribunalul.

Avocata ia dosarul, se așează în bancă și începe să citească. O urmăresc, amuzată, fața îi capătă nuanțe diferite, de parcă reflectă toate culorile curcubeului. La sfârșit e stacojie. În sală e liniște, se aude numai huruitul tramvaiului care trece prin fața Tribunalului. Femeia cu mâinile muncite are privirea disperată.

– Ați citit bine?, o întreabă mieros judecătoarea pe avocata care, roșie la față, predă dosarul grefierei.

– Da, abia se aude vocea acesteia.

– Și?

– Doresc să ne retragem apelul, bâiguie, neridicând ochii din pământ.

– Dumneata nu poți să retragi nimic, stimată doamnă, n-ai învățat asta? Doar partea pe care o reprezinți o poate face. Doamna Popescu, se întoarce către femeie, întrucât încă de la Tribunal ați câștigat, e nevoie – ca să închidem dosarul – să dați o declarație de retragere a cererii de recurs.

– Io vă văd om bun, doamna judecătoare, și dacă-mi spuneți că trebuie să dau declarația aia, o dau. De dragul dumitale, o dau. Da’ să știi că nu-i corect pentru că eu am dreptate, sora mea m-a păcălit și…

– Da, da. Dați declarația apoi o să vă explice mai bine doamna avocat pentru ce v-a luat banii de pomană, îi zâmbește judecătoarea.



Categorii:Juridice, Povestiri din viața reală

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: