Fragment din romanul DESCULȚĂ PE CIOBURI DE OGLINDĂ – CĂLĂTORIA


Bărbaților care sunt împotriva avortului (așa, de șmecheri, că tot nu e corpul lor) le-aș face ceea ce i-au făcut asistentele unui bărbat în maternitate, poveste care se regăsește în romanul Călătoria.
FRAGMENT
”Plângând, gemând, rugându-le pe asistente să-mi facă ceva ca să scap de dureri, am asistat în noaptea aceea la o întâmplare terifiantă. O mămică născuse o fetiță superbă și în loc să fie radioasă, era speriată și tremura de frica întâlnirii cu soțul. Omul o avertizase că el își dorește numai și numai un băiat. O femeie micuță și slabă, cu ochi uriași, de un căprui irizant, în care se citea deznădejdea și tristețea unei căprioare rănite. Doar burta mare amintea că fusese însărcinată cu câteva ore înainte. Dacă te uitai atent în ochii ei, puteai zări, timid, o undă de fericire pentru copilul căruia-i dăduse viață, dar nu îndrăznea să iasă la lumină și să-i inunde fața. Se plimba amărâtă pe hol, încercând să își facă curaj, sperând că minunata fetiță va înfrânge violența tatălui. Am încurajat-o. Mi se părea imposibil să existe un bărbat atât de ticălos, care să nu se bucure pentru pruncul său. Credeam că este doar o depresie postnatală. Pe la ora 23,00 a apărut și dumnealui. Un dobitoc cu ceafa lată, duhnind a alcool. Te-ai fi așteptat să vină cu o floare, să-și ia în brațe nevasta care abia se ținea pe picioare, să-i arate cât este de fericit că familia lor se mărise cu o minune micuță și să-i promită că va avea grijă de amândouă. Ți-ai găsit! Am fost martor ocular la tot ce a urmat. Oribil. Când a aflat că pruncul născut este fată, bărbatul și-a ieșit din minți. Am văzut o femeie abia venită din sala de nașteri, care încă se mai ținea cu mâinile de pereți să nu cadă după efortul depus, pleznită de dobitocul biped. Am văzut o femeie încovoind-se de durere și de umilință, cerându-și iertare pentru o vină inexistentă. Iertare? Pentru ce se umilea? Îmi venea să-l omor pe nemernicul care-i căra pumni în spate. Biata de ea se ghemuise sub lovituri. Aș fi vrut să o iau în brațe, să o alint. Și să-i spun că nimeni, dar absolut nimeni nu are voie să întunece bucuria unei mame, care a adus pe lume un copil. Aș fi vrut să-i spun că nu merita să trăiască lângă un asemenea bărbat. N-am mai putut să suport violența care se petrecea sub ochii mei și am alergat spre sala de nașteri, unde picoteau două asistente. Ținându-mă de propria burtă, uitând de durerile facerii și rugându-mi copilul să mă ierte dacă îl zdruncin. Printre sughițuri, le-am făcut să înțeleagă că nu-i nici un pericol cu mine, că nu nasc, că plâng doar pentru că pe hol un individ își bate nevasta lehuză. Asistentele s-au uitat una la alta și am simțit cum urcă, fizic, furia în ele. Au ieșit val-vârtej din sala de nașteri. Pe mama lehuză au fugărit-o în salon iar pe bătăuș, cu aparentă blândețe, l-au atras în sala de nașteri. În câteva secunde am auzit, de după ușa ce se închisese, răgete. Ziceai că e înjunghiat un bou. „Ce Doamne i-or fi făcut?” Stăteam pe holul mare, o femeie singură, într-o pace aparentă. Spitalului dormea iar pe etajul unde mă aflam, mămicile și pruncii nou-născuți visau. Doar eu mă fâțâiam de colo-colo, îngrijorată pentru puiul meu care nu avea pe unde să iasă în lume. Iar un bărbat urla în sala de nașteri, fără ca nimeni, în afară de mine și de cele care-l atrăseseră acolo, să audă. Din când în când, se auzea stins uruitul tramvaiului de noapte. Părea că urletele nu se mai sfârșesc. Din sală se auzeau țipete răgușite, rănindu-mi timpanul. Într-un sfârșit s-a lăsat tăcerea. O tăcere spartă de o ușă care s-a deschis, trântită violent de perete, și de un bărbat care a ieșit din sala de nașteri cu ochii injectați de furie, luând-o la fugă pe scări, în timp ce printre dinți se auzeau bolboroseli. Înjura de mamă. După ceva vreme, ușa unui salon s-a deschis încet și doi ochi mari au iscodit holul semiiluminat. Am strâns-o în brațe pe mămica timorată. Câteva ore am stat de vorbă ca două prietene vechi, încercând să-i insuflu curaj, să o fac să înțeleagă că este responsabilă față de puiul de om pe care îl adusese pe lume și că numai fiind ea însăși demnă și curajoasă va face un om adevărat din fetița ei. Că nu merită să trăiești în teroare. Povestea urletelor din sala de nașteri au adus pe chipul trist un râs zglobiu; se bucura că cineva răzbu¬nase palmele și pumnii pe care îi încasase. Spre dimineață, asistentelor-moașe li s-a făcut milă de mine văzându-mă cu ochii duși în fundul capului de nesomn și durere. Mi-au făcut injecții de dilatare fără să mai aștepte opi¬nia medicului. După episodul din noaptea liniștei și furtunii la care asistasem, aveam încredere în ele așa încât m-am lăsat pe mâna lor. În timp ce așteptam ca injecțiile să își facă efec¬tul, mi-au povestit că o injecție, ca aceea care îmi dilata o anume parte a organismului, îi făcuseră și violentului agresor, păcălindu-l că este un calmant. Îl pedepsiseră, să priceapă ce înseamnă o naștere și să nu mai ridice mâna niciodată asupra nevestei. Erau sigure că nici măcar nu fuseseră suficient de dure și că un asemenea animal merita a fi torturat ca pe timpul inchiziției. Eram de acord. Nu știu ce naiba altceva… se poate dilata la un bărbat dar asistentele m-au asigurat că durerile sunt crunte.” coperta-editia-a-ii-a


Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: