LACĂTUL SPRE DINCOLO


DSC00031

– Zîua bună. Deschideți poarta mai repede că am răgușit de când strigăm. Am venit să ne înfățisăm judecății Domnului.

– Nu-i acasă, reveniți mai târziu. Poate mâine.

Femeia nu luă în seamă glasul aspru și dogit al bătrânului bărbos, care-i privea apatic de după porta înaltă. Refuzul o miră până peste poate.

– Nu-i acasă Dumnezeu?? Cum așa?

– Da’, nu-i, ce te miri ca proasta-n târg?

– Și, mă rog, unde-i plecat?, îl iscodi cu șiretenie Maricica. Să nu mă faci pe mine proastă, auzi?, se rățoi la el, îmbufnată. Unde-i, Sfântule, unde?, poate-i pe-aproape și-l poți chema, își îmblânzi mai apoi vocea, văzând că moșul da să plece. Am bătut cale lungă până aici, ostenind să ajungem. Suntem creștini buni, am ținut toate poruncile lui.

Sfântul Petru se făcu că n-aude, îndepărtându-se târșâit cu pași de melc, cu cheile de la Poarta Raiului la brâu. Lovindu-se ritmic una de alta, cheile vechi și ruginite zornăiau ca o muzică divină, aducându-i în nări un miros proaspăt de lapte și miere. Spatele bătrânului, care se pierdea încet după un colț de alee, o înfurie la culme pe Maricica. Zgâlțâi ca o nebună poarta, dându-i și două șuturi.

– Fir-ar a, ptiu! că eram să zic o spurcăciune chiar la intrare în Paradis. Cum să nu fie Dumnezeu acasă? Așa ceva nu mi-am imaginat.

Numai Gheorghe, sfrijitul de bărbată-su  care alesese să moară fix în același timp cu ea, se făcu ca focul.

– Taci, muiere, șopti, aici îi raiul, trebuie să fii vrednică de el. Nu vorbești ca o țață, așa cum vorbeai la piață cu zarzavagioaicele.

– Etete, cine vorbește. Mă, Gheorghe, mă, da’ ție ți se pare în ordine? Murim tam-nesam – într-o clipită,  nici n-am văzut când a apărut camionul care a urcat peste noi pe trotuar, și stăm ca proștii de o jumătate de zi fără să ne bage nimeni în seamă. Iar când în sfârșit și-a adunat oasele boșorogul ăsta către noi, ne spune senin că Domnul nu-i acasă și să revenim. Când? La paștele cailor? Da’ unde suntem, la biserica din sat, unde nu-i găseai niciodată pe popă și ușa era mai tot timpul zăvorâtă?

– Taci, fă, taci, că acuși ne-or îndruma în partea ailaltă și numai gura ta-i de vină. Ce dacă găseai biserica închisă? Ce dacă aici poarta e închisă? O fi având și Dumnezeu program de vizite, ca și părintele. Că doar el e trimisul lui pe pământ, or lucra după același regulament.

– Gheorghe, Gheorghe! Nici moartea nu te-a deșteptat, Gheorghe.

 

Post scriptum:

Azi dimineață am vrut să aprind o lumânare. Patru biserici închise, cu ușa încuiată și/sau poarta zăvorâtă. Îmi venea să le las un bilet în ușă, să-i întreb dacă știu ce program are Dumnezeu și când e deschisa ”casa lui”. Așa s-a născut povestea de față.

 



Categorii:Uncategorized

1 reply

  1. Ar fi trebuit să lași biletele alea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: